Culmea, tocmai acest gen de atitudine este cauza profunda inclusiv a preturilor locale mari. Daca ar fi mai multi cei care inteleg ca un pret prea mare este, de fapt, o oportunitate de afacere, pe termen mediu problema s-ar rezolva. Ipoteza care ne indica prima dintre cauzele punctuale - competitia scazuta, cu efectele ei, luate direct din manual: oferta mica, cerere mare, preturi ridicate. Competitia este redusa, pentru ca cei mai multi dintre romani nu reusesc si nici nu sunt ajutati sa sesizeze oportunitatile. Si cercul se inchide. Pe de alta parte, multi dintre strainii care ar putea inteti competitia se feresc de Romania. Inclusiv din cauza celor care ii acuza pe comercianti ca ar fi hoti. Ceea ce ne duce la a doua cauza punctuala a preturilor mari: in termeni generici, riscul de tara. Daca tot se deranjeaza cineva sa vina pana aici, cu toate expunerile si bataile de cap, nu o va face pentru aceeasi marja pe care o practica la el acasa. Va urmari un profit suplimentar. A treia cauza punctuala: volumul. Un magazin din Romania nu va reusi sa vanda la fel de multe electronice sau haine ca unul din Germania, din cauza diferentelor legate de productivitatea clientilor (a se citi “puterea de cumparare”). Un cost fix impartit la mai putine produse inseamna o marja unitara mai mare. Abia aici comerciantii au o parte de vina, pentru ca, de multe ori, nu reusesc sa-si imbunatateasca eficienta serviciilor si marketingul.
Pe de alta parte, a patra cauza a preturilor mari vine dinspre cumparatori. Cu informatii putine si bani castigati uneori prea usor, pretul mare devine pentru unii singurul criteriu de alegere a unui produs. Atitudine care face ca, pe unele segmente, comerciantii sa ridice preturile in mod paradoxal, pentru a nu ramane cu marfa nevanduta.
Cum se va rezolva problema preturilor mari din Romania? Pe termen lung, de la sine. Pe termen scurt, nu se poate. Pe termen mediu, doar daca reusim sa renuntam la judecatile ieftine.
