De ce nu sunt innebunita dupa filme

Kevin Maher era unul dintre preferatii mei: transant, delirant de funny, aforistic, un tupeist ce scuipa pe socluri. Un exemplu: eseul lui despre filmele Artistice (da, chiar asa, cu „a“ mare) a caror „mitologie“ se bazeaza pe frica. Frica cu „f“ mare. Frica de a recunoaste ca ai fost complet depasit, ca nu ai inteles nimic si ca vei fi stampilat pe frunte cu „tampit“ daca se va afla (exact reactia mea terifiata cand am iesit, pe la 19 ani, de la „Calauza“). Ei bine, lui Maher i se cam luase. Nu mai suporta sa vada 1001 de premiere americane vomitive pe an si altele 500 britanice/europene care se chinuiau sa le imite si sa le desfiinteze.

Citeste mai mult