De ce preferăm mașina în locul trenului? Câteva răspunsuri

Piaţa transporturilor terestre este în prezent afectată de o serie de distorsiuni economice care generează un avantaj competiţional incorect transportului rutier în dauna celui feroviar. Distorsiunile economice apar în momentul în care se creează diferenţieri între cele două moduri de transport din punct de vedere al finanţării publice. Diferenţierea se poate manifesta fie în ceea ce priveşte cuantumul finanţării publice, fie în ceea ce priveşte politica de acoperire (recuperare) de la clienţii transporturilor a costurilor publice. Ne referim aici la recuperarea directă de la clienţi a unor costuri, prin alte metode decât sistemul general de taxe şi impozite destinat acoperirii cheltuielilor publice, se arată în documentul Strategia de dezvoltare a infrastructurii feroviare pe perioada 2019 - 2023, elaborat de Ministerul Transporturilor. Finanţarea publică asimetrică a modurilor de transport rutier şi feroviar, caracterizată prin finanţări de peste 10 (zece) ori mai mici ale transportului feroviar, a generat acestuia o pierdere semnificativă de competitivitate mai ales din cauza degradării infrastructurii feroviare, ceea ce a condus la limitarea severă a performanţelor circulaţiei trenurilor în ceea ce priveşte viteza comercială şi punctualitatea. Neimplementarea sau implementarea asimetrică a principiilor “utilizatorul plăteşte” şi “poluatorul plăteşte” conduce la distorsionarea preţurilor de o manieră care favorizează transportul rutier. Astfel:

• Operatorii feroviari plătesc pentru utilizarea infrastructurii sume care reprezintă între 20 şi 25% din totalul costurilor de operare a serviciilor. În cazul operatorilor rutieri această contribuţie reprezint mai puţin de 1% din costurile proprii de operare. Aceasta este o consecinţă a aplicării asimetrice a principiului “utilizatorul plăteşte”.
• Transportul feroviar este mult mai puţin poluant decât transportul rutier şi, în acest fel, generează efecte negative mult mai reduse asupra mediului ambiant şi asupra sănătăţii populaţiei. Acest avantaj nu poate fi valorificat deoarece costurile efectelor negative nu sunt internalizate, ci sunt asumate integral de stat. Această abordare favorizează transportul rutier şi este consecinţa neimplementării principiului “poluatorul plăteşte”.

  Transportul feroviar este mult mai sigur decât transportul rutier, dar acest avantaj nu poate fi valorificat pe piaţă din cauza neinternalizării costurilor aferente sau, după caz, din cauza modului asimetric de internalizare a costurilor aferente. Astfel:

• Costurile suplimentare ale sistemului de sănătate generate de urmările accidentelor sunt asumate integral de către stat. Ca urmare, preţurile serviciilor de transport nu reflectă aceste costuri, iar avantajul nivelului superior de siguranţă al transportului feroviar este neutralizat.
• Costurile sistemelor de siguranţă şi semnalizare feroviară sunt internalizate de către sistemul feroviar şi se regăsesc în preţul transportului feroviar. Costurile similare ale transportului rutier sunt asumate integral de către stat şi nu afectează costurile operatorilor rutieri. Costurile privind prevenirea accidentelor sunt internalizate de către sistemul feroviar şi se regăsesc în preţul transportului feroviar. Costurile similare ale transportului rutier (poliţia rutieră) sunt asumate integral de către stat şi nu afectează costurile operatorilor rutieri.
• Costurile privind intervenţiile pentru asigurarea circulaţiei în condiţii de siguranţă în caz de calamităţi (exemplu: căderi de stânci, căderi de arbori, inundaţii) sau condiţii meteo nefavorabile (exemplu: viscol, ninsoare) sunt internalizate de către sistemul feroviar şi se regăsesc în preţul transportului feroviar. Costurile similare ale transportului rutier sunt asumate integral de către stat şi nu afectează costurile operatorilor rutieri.

  Transportul feroviar este mult mai eficient energetic decât transportul rutier, dar acest avantaj este neutralizat de celelalte mecanisme de distorsionare a preţurilor. Mai mult decât atât, operatorii feroviari plătesc mai scump combustibilii petrolieri deoarece operatorilor rutieri li se returnează o part semnificativă din accize.   Deşi la nivel macroeconomic transportul feroviar este în mod evident mai ieftin şi mai avantajos decât cel rutier, la nivel microeconomic se creează aparenţa că transportul rutier este mai ieftin şi mai atractiv pentru clienţi. Distorsionarea preţurilor pe piaţa transporturilor conduce la promovarea unui mod de transport mai scump care provoacă la nivelul economiei costuri substanţial mai mari, cu consecinţe privind limitarea posibilităţilor de creştere economică.