money.ro
🔔 Alerte
ActualitateDenisa Gelatu

De ce România importă atât de multe produse pe care le-ar putea produce local

Publicat la 22.11.2026, 06:14:00

Distribuie:WhatsAppFacebookX
De ce România importă atât de multe produse pe care le-ar putea produce local
DiscoverGoogle NewsSursă preferată

România cumpără din străinătate alimente procesate, produse chimice, materiale de construcții, componente industriale, echipamente și numeroase bunuri de larg consum, deși dispune de resurse naturale, teren agricol, forță de muncă și o bază industrială care ar putea susține o producție locală mai mare.

Problema nu este însă că România nu produce nimic. Dimpotrivă, țara exportă automobile, echipamente electrice, produse alimentare și alte bunuri industriale. Dezechilibrul apare atunci când producția internă nu acoperă cererea, când materiile prime sunt exportate fără a fi procesate suficient sau când fabricile locale nu pot livra produse la prețul, calitatea și volumul cerute de piață.

În 2025, România a importat bunuri în valoare de aproximativ 129,35 miliarde de euro și a exportat de 96,61 miliarde de euro. Deficitul comercial a ajuns la 32,74 miliarde de euro. Chiar dacă valoarea deficitului a fost cu aproximativ 2% mai mică decât în 2024, diferența dintre importuri și exporturi rămâne una dintre vulnerabilitățile economiei.

Cât importă România și unde se concentrează deficitul comercial

Potrivit Institutului Național de Statistică, importurile României au crescut cu 2,6% în 2025 față de anul anterior, în timp ce exporturile au avansat cu 4,2%.

O parte importantă a schimburilor comerciale se desfășoară în interiorul Uniunii Europene. Aproximativ 72% din importurile de bunuri ale României provin din state membre, ceea ce arată cât de strânsă este economia locală conectată la piața europeană.

Privind structura importurilor, cele mai importante categorii includ mașini și echipamente de transport, produse manufacturate, produse chimice, combustibili și bunuri alimentare.

Printre dezechilibrele importante din 2025 s-au numărat:

  • Produsele alimentare: deficitul a depășit 4 miliarde de euro, chiar dacă importurile de alimente au scăzut ușor față de 2024.

  • Combustibilii și produsele minerale: deficitul a fost, de asemenea, de peste 4 miliarde de euro.

  • Bunurile fabricate din materii prime: categoria a înregistrat un deficit de peste 8 miliarde de euro.

  • Aceste cifre arată că problema nu se limitează la produsele de consum. România depinde și de furnizori externi pentru numeroase materiale și componente necesare funcționării industriei.

    De ce importă România alimente, deși are un sector agricol puternic?

    Unul dintre cele mai vizibile paradoxuri ale economiei românești este diferența dintre potențialul agricol și deficitul comercial pentru produsele alimentare.

    România are suprafețe agricole importante și produce cantități mari de cereale, oleaginoase, legume și alte materii prime agricole. Cu toate acestea, o parte dintre produsele alimentare consumate de populație sunt importate.

    Explicația ține în mare măsură de diferența dintre producția agricolă și procesarea industrială. Faptul că o țară produce grâu, porumb, floarea-soarelui sau lapte nu înseamnă automat că poate asigura și întreaga gamă de produse finite din magazine.

    Pentru a transforma materia primă în produse cu valoare adăugată mai mare sunt necesare fabrici, instalații de procesare, depozite frigorifice, ambalare, logistică și rețele de distribuție.

    În anumite sectoare, aceste capacități nu sunt suficiente sau nu funcționează la o scară care să permită producătorilor locali să concureze cu furnizorii internaționali.

    Un alt obstacol este fragmentarea producției. Fermele mici pot întâmpina dificultăți în a livra constant volumele și standardele solicitate de marile lanțuri comerciale. În lipsa unor cooperative eficiente și a unor contracte stabile, procesatorii pot prefera furnizori care pot garanta cantități mari și livrări regulate.

    Așadar, România nu are doar o problemă de producție agricolă, ci și una de integrare între agricultură, procesare și distribuție.

    Industria chimică, una dintre cele mai mari surse ale deficitului

    Deficitul de aproximativ 13 miliarde de euro din comerțul cu produse chimice arată cât de mare este dependența economiei de furnizorii externi pentru această categorie.

    Produsele chimice sunt utilizate în numeroase domenii: agricultură, industria alimentară, construcții, medicamente, industria auto, textile și producția de materiale plastice.

    România a avut o industrie chimică importantă, inclusiv capacități de producție pentru îngrășăminte, produse petrochimice și alte substanțe utilizate în industrie. O parte dintre aceste capacități au fost însă închise, reduse sau au trecut prin perioade dificile.

    Costul energiei este unul dintre factorii care afectează competitivitatea. Industria chimică este energointensivă, iar diferențele de preț la electricitate și gaze pot influența decisiv costul final al produselor.

    Potrivit analizei Comisiei Europene privind economia României, sectoarele energointensive, inclusiv industria chimică și metalurgia, au fost afectate de creșterea costurilor energetice. Ponderea industriei în PIB a scăzut de la aproape 25% în 2015 la sub 17% în 2025.

    În aceste condiții, importul poate deveni mai ieftin decât producția internă, mai ales atunci când furnizorii externi beneficiază de fabrici mai mari, tehnologii mai eficiente și lanțuri de aprovizionare bine dezvoltate.

    De ce nu mai produce România la fel de mult ca înainte?

    Nu toate ramurile industriale au evoluat la fel. Unele au crescut și au devenit competitive la nivel internațional, în timp ce altele au pierdut capacități de producție.

    Diagnosticul realizat de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare arată că, între 2015 și 2024, producția industrială din România a crescut cumulat cu numai 5,4%. În același interval, anumite ramuri au înregistrat scăderi importante:

    În schimb, producția de mașini și echipamente, electronice și echipamente electrice a avut evoluții pozitive.

    Această diferență arată că România nu a pierdut întreaga capacitate industrială, ci a trecut printr-o transformare structurală. Unele activități tradiționale au devenit mai puțin competitive, în timp ce alte ramuri, mai tehnologizate, au atras investiții și au crescut.

    De ce producătorii români nu pot concura întotdeauna cu importurile?

    Faptul că un produs poate fi fabricat în România nu înseamnă că producția locală este automat profitabilă. Pentru a concura cu un produs importat, o fabrică trebuie să poată livra constant, la un preț acceptat de piață și la standardele solicitate de clienți.

    Printre principalele dificultăți se numără:

    1. Costurile energiei și ale materiilor prime

    Pentru industriile energointensive, costul electricității și al gazelor influențează direct prețul de producție. O fabrică locală poate pierde contracte în fața unui competitor străin dacă acesta produce mai ieftin.

    2. Investițiile insuficiente în tehnologie

    O parte dintre companiile românești folosesc echipamente mai vechi sau nu au resursele necesare pentru automatizare și modernizare. Productivitatea mai mică înseamnă costuri mai mari pentru fiecare produs fabricat.

    3. Accesul dificil la finanțare

    Construirea unei fabrici, extinderea capacității sau achiziția unei linii moderne de producție presupun investiții importante. Pentru firmele mici și mijlocii, accesul la finanțare și costul capitalului pot deveni obstacole majore.

    4. Lipsa furnizorilor locali

    O fabrică nu funcționează izolat. Are nevoie de componente, ambalaje, servicii tehnice, transport și materii prime. Dacă acestea trebuie aduse din străinătate, costurile și timpii de livrare pot crește, iar valoarea adăugată rămasă în România poate fi mai mică.

    5. Dificultatea de a asigura volume mari

    Marile lanțuri comerciale și companiile industriale solicită livrări regulate și cantități importante. Un producător local cu o capacitate redusă poate să nu poată onora comenzile, chiar dacă produsul său este competitiv.

    6. Lipsa personalului calificat

    Automatizarea, mentenanța, controlul calității și procesele industriale moderne au nevoie de angajați specializați. Lipsa acestora poate întârzia investițiile și poate limita extinderea producției.

    Importurile nu sunt întotdeauna un semn că economia produce prea puțin

    Un aspect important este că nu toate importurile reprezintă produse pe care România ar trebui să le fabrice singură.

    O parte importantă din bunurile cumpărate din străinătate sunt componente, utilaje și echipamente utilizate de companiile locale. Acestea pot contribui la modernizarea fabricilor și la creșterea exporturilor.

    De exemplu, industria auto din România exportă automobile și componente, dar are nevoie și de piese, electronice, materiale și echipamente importate. O fabrică poate avea exporturi mari și, în același timp, importuri importante necesare producției.

    România este integrată în lanțurile internaționale de producție. Potrivit OECD, această integrare a adus beneficii precum transferul de tehnologie și creșterea productivității, dar a mărit și expunerea economiei la schimbările din piețele externe.

    Prin urmare, obiectivul nu ar trebui să fie eliminarea importurilor, ci creșterea valorii adăugate produse în țară și dezvoltarea furnizorilor locali acolo unde există condiții economice pentru acest lucru.

    Ce ar putea face România pentru a produce mai mult local?

    Reducerea deficitului comercial nu se poate obține doar prin apeluri către consumatori să cumpere produse românești. Producătorii locali trebuie să aibă capacitatea de a livra bunuri competitive, iar acest lucru presupune investiții și politici industriale coerente.

    Câteva direcții importante sunt:

    O atenție specială trebuie acordată și infrastructurii de transport și depozitare. Chiar și un producător competitiv poate avea dificultăți dacă transportul mărfurilor este lent sau costisitor.

    România poate reduce importurile fără să se izoleze de piața europeană?

    Da, însă nu prin închiderea pieței sau prin înlocuirea forțată a tuturor produselor importate. Într-o economie integrată în Uniunea Europeană, importurile și exporturile sunt componente normale ale activității economice.

    Miza este ca România să poată produce mai multe bunuri cu valoare adăugată mare, să proceseze o parte mai mare din materiile prime și să dezvolte companii care pot concura pe piața europeană.

    Deficitul comercial de 32,74 miliarde de euro din 2025 arată că există dezechilibre structurale care nu pot fi rezolvate printr-o singură măsură. Produsele alimentare, chimice, combustibilii și bunurile industriale necesită soluții diferite.

    România nu duce lipsă doar de fabrici, ci și de investiții, productivitate, furnizori locali și capacitatea de a transforma resursele în produse finite competitive. Iar reducerea dependenței de importuri va depinde mai puțin de declarații și mai mult de numărul fabricilor care pot produce constant, eficient și la standarde europene.



    Articole înrudite

    Cele mai citite

    1. 1Robert Negoiță vrea să transforme Parcul Pantelimon în Disneyland de București. Telegondolă, rollercoaster și grotă cu pirați, pe bani publici
    2. 2Șeful STB încasa 9.000 de euro pe lună, iar un director avea și salariu, și pensie. Compania are datorii de miliarde de lei
    3. 3Airbus accelerează dezvoltarea în România. Un nou spațiu logistic de 18.000 mp va fi amenajat la Brașov
    4. 4Muzeul viitorului în București. Muzeul de Știință și Inovație Digitală va aduce roboții și inteligența artificială în mijlocul orașului
    5. 5Cine sunt politicienii cu cele mai mari proprietăți din România. TOP vile de sute de metri pătrați, domenii impresionante de milioane de euro

    Newsletter zilnic money.ro

    Știrile care contează și piețele, în fiecare dimineață, în 2 minute.

    Urmărește pe DiscoverUrmărește pe Google NewsAdaugă ca sursă preferată