Potrivit US Energy Information Administration, regiunea arctică poate conține până la 58 de miliarde de tone de echivalent petrolier sau aproximativ 22% din rezervele mondiale. Circa 78% din aceste resurse sunt gaze naturale, iar cele mai multe se află în sectorul rusesc al Oceanului Arctic.
Calea Mării Nordului este cel mai scurt drum între Europa, America și Asia, care poate fi folosit pentru transportul de petrol și gaze naturale din câmpurile arctice.
Citește și: Noua hartă a lumii. Africa a ajuns colonie chineză
Aproximativ jumătate din teritoriul coastei Arctice apaţine Federației Ruse, circa un sfert Canadei, 15 % - SUA și 10% - Norvegiei, Danemarcei și Islandei. Cu toate acestea, regimul juridic internațional al regiunii este încă incert, deşi cele mai multe puteri arctice recunosc că delimitarea teritoriilor trebuie să se bazeze pe zonele stabilite prin Convenția ONU privind dreptul maritim din 1982.
Potrivit documentului, care cu excepţia SUA a fost ratificat de către toate puterile arctice, un stat care are frontieră cu Arctica are dreptul să pretindă 200 de mile de zonă economică exclusivă (ZEE), care poate fi extinsă până la 350 mile în cazul în care ar statul în cauză ar putea convinge Comisia ONU că aceasta reprezintă o continuare naturală a platformei continentale a țării.
În prezent, dezbaterea cea mai aprinsă este în jurul crestei Lomonosov, asupra căreia au emis pretenţiiRusia, Canada și Danemarca.
Canada consideră că Lomonosov Ridge este o continuare a continentului american, Danemarca crede că este partea scufundată a Groenlandei, în timp ce Moscova susţine că este o extensie a platfomeri continentale ruse.
Luni, autoritățile canadiene au depus o declarație la ONU prin car erevendică dreptul său asupra 1,2 milioane de metri pătraţi și prin urmare, dreptul la explorare și extracție a resurselor de hidrocarburi din zonă. În plus, în afară de membrii clubului Arctic, interes pentru zonă au manifestat Germania, Coreea de Sud, Franța, Suedia, Olanda și, desigur, China.
Rusia are dislocată în zona arctică o brigadă echipată pentru a duce război convenţional și, prin urmare, de eficacitatea redusă. Un oficial al Ministerul Apărării, Igor Korotchenko, declară că Rusia are nevoie de un altă grupare, una mai mobilă, care va urmări mișcarea potențialilor inamici cu rapiditate, având capacitatea să trimită trupe pe calea aerului oriunde în Arctica, dar şi submarine și spărgătoare de gheață.
"Nu cred că se va ajunge la o confruntare militară, dar conducerea Rusiei trebuie să asigure în zonă un puternic contingent militar care să descurajeze iniţierea de către adversari a unui conflict militar ", - a declarat Alexander Hramchihin, directorul adjunct al Institutului de Analiză Politică şi Militară din Rsuia. În opinia sa, acum, potențialul militar al Rusiei în regiunea arctică este de căteva ori mai mare decât potențialul militar al vecinilor din zona polară - Norvegia, Danemarca și Canada (combinate).
