Si totusi, la o analiza mai profunda, nu putem sa nu remarcam cauzalitatea diferita. Astfel, in timp ce miscarile de protest sunt in general apanajul doctrinelor si organizatiilor de stanga, vezi miscari initiate de sindicate contra patronat, in cazul distribuitorilor de medicamente asistam la paradoxul opozitiei dintre patronate si un ministru liberal, a carui pozitie fatisa este cea de a intari controlul preturilor, sigur - intr-un an electoral...
Lucrul in sine merita atentia, pentru ca, pe de o parte, cei mai multi dintre noi au cel putin un bunic, o matusa pensionari si bolnavi, aflati in situatia de a-si dramui resursele modeste sau chiar de a alege intre medicamente si hrana, iar pe de alta parte, cei care au si putina intelegere economica, pe langa bunici si matusi, isi pot inchipui foarte usor de ce devalorizarea cu peste 10% a monedei locale in conditiile mentinerii preturilor in lei la cursul istoric antreneaza pierderi egale ale importatorilor. Consecinta refuzului distribuitorilor de a mai aproviziona piata pare sa fie ca nici bunicii, nici matusile noastre nu vor mai gasi deloc anumite medicamente in farmacii...
Reintorcandu-ne la greve, notam agitatia, dar si consensul mass-media cu privire la consecintele grave pe termen mediu ale miscarilor de protest, generatoare de cresteri salariale, deci de scumpirea fortei de munca, de reducerea pe cale de consecinta a investitiilor straine directe si, in general, de problemele economiei romanesti determinate de acestea. Si ca sa nu fim acuzati de un parti-pris “de dreapta”, vom face iarasi o succinta analiza economica a fenomenului, remarcand ca salariile medii in Romania se situeaza in prezent la a saptea parte din salariile tarilor dezvoltate din UE. Cert, tendinta este de crestere, insa cresc de foarte departe; si apoi investitiile straine nu au drept unic criteriu si nici nu puteau miza pe perpetuarea salariilor medii de sub 100 de euro.
