O expresie des întâlnită, în special în mediul rural este cea de ”a umbla cu ocaua mică”. Ce înseamnă însă aceasta și de unde provine?
În primul rând a prinde pe cineva)cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură înseamnă a surprinde pe cineva în flagrant delict.
Expresia vine însă încă din cele mai vechi timpuri, mai exact de la Alexandru Ioan Cuza, care s-a bucurat de o largă popularitate şi a rămas în memoria poporului român drept domnitorul drept şi bun.
Una dintre cele mai populare legende legate de numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza este cea legată de ocaua mică, poveste ce a dat naştere şi expresiei ”a umbla cu ocaua mică”.
De unde vine expresia ”a umbla cu ocaua mică”. E mai veche decât crezi
În vremea lui Cuza, ocaua era o unitate de măsură pentru lichide şi greutăţi, de origine arabă, folosită de poporul român din cele mai vechi timpuri. A fost introdusă pe teritoriul Europei prin filieră bizantină. Turcii o foloseau în comerţul din Principate.
Aflând că în târguri, negustorii obişnuiau să îi păcălească pe ţărani folosind ocalele mici în locul celor mari, Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece printre oameni la târguri, pentru a afla el însuşi cum sunt trataţi oamenii de rând.
O astfel de întâmplare se spune că ar fi avut loc într-un târg din Galaţi. Cuza a mers într-un târg, având cu el ”două putini cu lapte acru”. A căutat, deci, „ţăranul” să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu „ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.
„Jupâne negustor, nu-ţi iau bani”, s-a tocmit „ţăranul” Cuza, „ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn”. „Bine”, a primit negustorul, clipind vicleanr din ochi.
De unde vine expresia ”a umbla cu ocaua mică”. E mai veche decât crezi
Negustorul a luat de pe tejghea ocaua mare, „ocaua lui Cuza”, şi-a măsurat laptele, însă în momentul în care a trebuit să măsoare untdelemnul a scos de sub tejghea o altă oca, spunând că prima era plină cu lapte.
„Păi, ocaua asta-i mai mică”, a zis „ţăranul”. „Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!”, s-a burzuluit negustorul.
Văzând cum este înşelat de negustor, Cuza şi-a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit, scăpând ocaua din mână.
„Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?”. „Nu mai zic, Măria-Ta!… Iertare… milă prea bunule”. Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţele din Galaţi ca să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii. Neguţătorul prins cu ocaua mică mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura: „Cu asta, nu!”. Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare: „Cu asta, da!”, scrie adevarul.ro.
