Statul nu garantează depozitele populaţiei sau ale firmelor care şi-au negociat, în cazul sumelor mari, rate de dobândă cu mult peste cele standard, dacă se dovedeşte că "au contribuit la agravarea situaţiei financiare" a băncii, în cazul unui faliment.
"Depozitele persoanelor fizice şi juridice, inclusiv entităţi fără personalitate juridică, care au obţinut, pe bază individuală, rate de dobândă şi concesii financiare care au contribuit la agravarea situaţiei financiare a institutiei de credit" nu sunt garantate, în cazul falimentului unei bănci, potrivit legislaţiei în vigoare.
În plus, există o serie de alte cazuri pentru care Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar nu garantează sumele depuse la bănci. În această categorie intră "depozitele administratorilor, conducătorilor, directorilor, cenzorilor, auditorilor financiari, acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit, familiilor persoanelor fizice de mai sus - soţii, precum şi rudele şi afinii de gradul întâi, terţelor persoane care acţionează în numele deponenţilor menţionaţi".
Neacoperite sunt şi "depozitele rezultate din tranzacţii pentru care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare pentru infracţiunea de spălare de bani". Directorul Fondului de Garantare a Depozitelor, Niculae Vulpescu a precizat pentru NewsIn, că textul de lege este interpretabil şi că există, în prezent, discuţii şi cu Asociaţia Română a Băncilor, pentru a detalia situaţiile în care statul nu garantează depozitele cu dobândă negociată, "mai ales în condiţiile în care, în piaţă, există bănci care oferă dobânzi fabuloase pentru resursele atrase".
În octombrie anul trecut, Guvernul a hotărât garantarea depozitelor bancare în limita a 50.000 euro, faţă de un plafon de 20.000 euro stabilit anterior, măsură decisă, de altfel, la nivelul Uniunii Europene.
