De ce nu? Ce interes public apara aceasta interdictie? Eu unul, nu vad ce este rau in a fi asociat unic in mai mult de o companie si de ce acest lucru trebuie interzis. Cred, mai degraba, ca cineva a preluat, la un moment dat, o prevedere de undeva si ea s-a intepenit in legislatia noastra, provocand nenumarate incurcaturi in practica.
Mai mult, in afara de faptul ca prevederea creeaza incurcaturi, nici macar nu este consistenta, in sensul ca poate fi foarte usor ocolita. De exemplu, sa zicem ca antreprenorul Popescu vrea sa isi faca zece companii si nu ii plac asociatii, deci omul vrea sa fie singur. Am putea spune ca legea nu ii permite, dar gresim: daca Popescu isi face Compania 1, pe care o detine 100%, dupa care, la urmatoarele noua companii, el detine 99%, iar Compania 1 va detine cate 1% in celelalte noua. Rezulta, deci, ca Popescu detine 100% din zece companii!
Ciudat, insa, este ca multi juristi o considera un lucru absolut normal, un “must be” al legislatiei. Cu ceva timp in urma, un coleg lucra impreuna cu Ministerul Justitiei la modificarea Legii societatilor comerciale si l-am rugat sa puna in discutie subiectul. Omul, desi un tanar cu perspective, a parut oripilat de idee, mai ales dupa ce i-am desenat schema cu Popescu. Primul lui gand a fost cum sa propuna o prevedere “antiabuz”. S-a linistit doar dupa ce i-am explicat ca oricum nu poate controla situatia decat la nivel “on-shore”, nu insa si “off-shore”, unde pur si simplu Popescu ar putea sa isi infiinteze doua holdinguri separate, eventual cu actionar anonim sau “trustee”... Pai, si atunci, care este noima prevederii mentionate mai sus? Eu cred ca niciuna! Si atunci de ce sa mai existe? Este inca unul din exemplele de legislatie prost gandite, care ne afecteaza competitivitatea!
