Am fost rugat sa ajut la scrierea ordonantei de urgenta care a introdus cota unica, si atunci am insistat sa se elimine toate exceptiile de la cota unica, sa se plafoneze baza de calcul la contributiile sociale pentru a creste gradul de conformare voluntara la salariile peste medie, dar si de a elimina abuzul de microintreprinderi, am spus sa se introduca in sfera taxarii investitorii imobiliari sau sa se elimine cota de impozit de 1%. Nu am fost ascultat...
La scurt timp a inceput, cum era si normal, criza. Parte din ce am cerut eu atunci, in decembrie 2004, s-a introdus ulterior in Codul fiscal, numai ca intr-un mod neunitar, necoordonat, fara viziune si cu rezultate mai mult decat modeste.
Prima solutie “salvatoare” pentru buget a venit de la o organizatie foarte respectabila, care a redactat un studiu din care rezulta ca singurul mod de a majora veniturile bugetare cu 1% din PIB era cresterea TVA cu 3%. O solutie simpla, dar extrem de cinica, pentru ca transfera sarcina fiscala de la cei cu venituri peste medie la cei saraci.
Am aflat cine erau autorii studiului si am avut sansa sa le prezint niste detalii despre care ei, fiind doar experti macro, nu stiau... Am calculat ca doar din trei masuri propuse de mine se puteau strange suplimentar la buget intre 3% si 5% din PIB, depinde cat de optimist sau pesimist foloseai cifrele. Interesant este ca studiul respectiv a ajuns la urmatorul ministru liberal al Finantelor, care l-a si ingropat...
