Cert este ca statul roman va plati 75 mil. euro pentru al nu stiu catelea episod din serialul “Brandul Romaniei”. Nu cred ca, pentru a avea un brand de tara puternic si profitabil, e nevoie de 75mil. euro. In schimb, cred ca, atata timp cat vom pierde din vedere lucrurile care ne caracterizeaza cu adevarat, cele care ne definesc nu doar ca stat, ci ca o tara cu istorie si cu identitate, ne vom pierde in marea de pitch-uri, briefuri, brainstorminguri si branduri.
O tara in care, da, sunt de acord ca exista probleme. Insa e o tara pentru care construirea unui brand turistic poate fi o provocare, fie si pentru ca avem de-a face cu prejudecatile celorlalti 5,98 miliarde locuitori ai planetei. Un specialist international in branding ma intreba contrariat, intr-o discutie, de ce nu foloseste Romania intreaga sa istorie pentru a-si crea un brand: “Voi ati invins comunismul, iar asta spune mult despre Romania”. Avea dreptate. Romania inseamna, pe langa lucrurile frumoase, si o tara aflata candva intr-un regim comunist, si tara din care emigram pentru a ne castiga existenta, si tara pusa la zid si “amprentata” de italieni. Atata timp cat nu vom intelege ca o tara este un organism viu, permanent perfectibil, si ca Romania inseamna si aspecte negative, atata timp cat nu vom reusi noi insine sa ne intelegem si sa ne definim identitatea, nu cred ca vom reusi sa construim din Romania o marca adevarata, daramite s-o mai si inregistram. Atata timp cat nu vom intelege ca Romania este cel mai complex brand autohton si ca in situatii de criza are nevoie de comunicare de criza, brandul Romania se va reduce, intr-un final, doar la cateva filmulete ratacite pe YouTube. Daca tot am platit atatea rebrandinguri ratate, poate ca, de aceasta data, publicitarii vor inceta sa mai vanda Romania ca si cand ar fi un detergent: “cel mai bun detergent”. Nu exista “cea mai buna tara”. Exista doar tari care au ceva de aratat, culmea e ca unele mai si reusesc. Poate pentru ca publicitarii lor nu se gandesc doar la detergenti?
