Deutsche Welle: America este slăbită

America este o naţiune inventată. Locuitorii ei au provenit şi provin din toate colţurile lumii. Săraci şi bogaţi, oameni oprimaţi şi aventurieri, studenţi şi analfabeţi. Ce ironie a istoriei că sondajele îl indică drept favorit pentru funcţia de preşedinte pe Donald Trump, un miliardar cu rădăcini germane, care spune deschis că vrea să închidă graniţele pentru latino-americani şi musulmani. America este o idee. "Toţi sunt egali în faţa legii", a declarat recent şeful Departamentului de Stat, John Kerry. Dar, oricât ar fi de seducător acest gând, între teorie şi practică există o prăpastie adâncă. Cine are bani pentru lobby-işti şi avocaţi este în avantaj. Procesele se pot prelungi iar legile trebuie interpretate. Legiuitorii sunt mai ales în SUA dependenţi de donaţii şi astfel devin influenţabili. Cine nu dispune de mijloace riscă să piardă. Este situaţia lui David Bates, pe care l-am întâlnit la Chicago. El nu şi-a putut permite un avocat bun. A fost acuzat pe nedrept, poliţia l-a arestat şi l-a bătut până a recunoscut o vină imaginară. A stat 11 ani în închisoare înainte de a fi reabilitat. Din păcate, cazul său nu este unul singular.

Complicităţi secrete

Am avut ocazia anul trecut să relatez în repetate rânduri din Ferguson, Baltimore, New York, Cleveland sau Chicago. Am văzut mereu acelaşi lucru. Poliţişti albi trag în negri şi scapă nepedepsiţi. Între procurori ambiţioşi, politicieni corupţi, puternicele sindicate ale poliţiştilor şi răufăcători în uniformă există complicităţi secrete.

Desigur, nu există nicio scuză pentru protestele violente. "Dar cum putem altminteri să atragem atenţia asupra rasismului şi violenţei de care se fac vinovaţi poliţiştii?", m-a întrebat la Ferguson un tânăr demonstrant. El a crescut într-un cartier în care locuiesc numai afro-americani. Şcolile au fost şi sunt execrabile, străzile sunt pline de gropi şi murdare, magazinele sunt dărăpănate şi nu există de lucru. Poliţişti albi împart amenzi în stânga şi în dreapta pentru a umple conturile primăriei. Oricine îşi poate procura pe piaţa neagră arme şi droguri. Societatea divizată pe clase se cimentează. "Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua." (Matei 25, 29)

Lipseşte voinţa

Mulţi americani ştiu că funcţionarii lor sunt slab pregătiţi şi câştigă puţin. Dar ei nu vor să plătească impozite mai mari pentru a schimba situaţia. Cei mai mulţi americani intuiesc că înmulţirea armelor produce şi mai multă violenţă. Dar cei mai mulţi americani sunt pentru posesia armelor de foc. Aşa că toate rămân aşa cum sunt.

Bani ar exista pentru controlarea mai severă a comerţului cu arme sau pentru investiţii în educaţia afro-americanilor şi latino-americanilor. Fiindcă, spre deosebire de UE şi de numeroase ţări emergente, SUA înregistrează o creştere economică robustă. Acţiunile şi preţurile locuinţelor cresc iar băncile sunt mai puternice ca niciodată. Lipseşte însă voinţa de a face reforme. Acel "change" de care vorbea preşedintele Barack Obama nu a avut loc. Republicanii şi democraţii se blochează reciproc în Congres, ceea ce nu-i împiedică să se plângă de exact asta.

Priviri ruşinate

Totuşi, congresmenii sunt de acord să nu primească în SUA refugiaţi sirieni, de teamă să nu se numere printre ei şi terorişti. În ultimii cinci ani, numai 2234 refugiaţi sirieni au fost lăsaţi să pătrundă în SUA. Când le spun americanilor că Germania a găzduit în 2015 un milion de refugiaţi, între care mulţi sirieni, devin tăcuţi şi lasă privirea în pământ. Şi asta în condiţiile în care SUA şi nu Germaniei le revine răspunderea pentru războiul ilegal din Irak şi pentru urmările sale în ţările din vecinătate.