Dezvoltarea economica, cheia problemelor politice si sociale

Erdogan are tot dreptul sa fie multumit de rezultatele alegerilor generale, care au avut loc cu patru luni mai devreme, datorita esecului in a alege un presedinte. Dupa aproape cinci ani in functie si vatamatoare ciocniri cu armata, el a crescut numarul voturilor AKP cu mai mult de 10%.

Decizia sa de a baza campania electorala pe recordurile economice ale guvernului sau a fost justificata. Rata anuala de crestere economica, mai mare de 7%, l-a mentinut intr-o pozitie favorabila chiar si in circumscriptiile preponderent agrare, care au profitat cel mai putin de pe urma imbunatatirii generale. Toate studiile au aratat ca locurile de munca reprezinta principala preocupare a electoratului. Alegatorii au decis ca politicile favorabile dezvoltarii pietei sunt cele mai bune pentru crearea de noi locuri de munca.

Incercarile opozitiei de a miza pe cartea nationalismului nu au avut priza. Aripa de extrema dreapta, Partidul Actiunii Nationaliste (MHP), condus de Devlet Bahceli, revine in structura parlamentara, depasind pragul de 10% din votul national pentru alocarea locurilor in parlament. Totusi, victoria a venit pe cheltuiala principalei grupari de opozitie, Partidul Popular Republican (CHP), care s-a concentrat si pe a acuza guvernul de slabiciune in apararea intereselor nationale.

Presedintia. Avand in vedere ca Erdogan mai are nevoie de doua treimi pentru a avea majoritatea parlamentara, el va fi nevoit sa castige sustinerea catorva membri ai opozitiei pentru candidatul sau la presedintie. Asa cum a confirmat mai devreme, din moment ce propunerea sa pentru un presedinte ales prin vot popular trebuie inca sa fie supusa unui referendum, urmatorul presedinte va fi ales de noul parlament, in conformitate cu prevederile actualei Constitutii. Inainte de alegeri, Erdogan a promis ca va incerca sa caute consensul in ceea ce priveste noul presedinte.

Perspective. In primul discurs de dupa alegeri, Erdogan a promis ca partidul sau este mai constient ca niciodata de responsabilitatile pe care le are si ca nu va devia de la principiile fondatoare ale republicii. Aceasta referire la caracterul secular al republicii turcesti va ajuta la calmarea temerilor armatei, care nu are de ales decat acceptarea rezultatului.

Concluzie. Criza aparuta in jurul institutiei prezidentiale se va estompa daca Erdogan nu va exagera in folosirea noului sau atu. Cu mandatul sau devenit mai puternic, capacitatea armatei de a interveni in politica este si mai redusa. Pe masura ce conflictul intre fortele seculare si cele islamiste paleste, problema kurda - interna si externa - devine principala prioritate politica. O prosperitate mai mare, de una singura, nu va dezarma nationalismul kurd, dar Erdogan va cauta sa profite de forta noului sau mandat in sud-est pentru a atrage atat kurzii din aceasta zona, cat si pe cei din Irak, spre interesul comun de dezvoltare economica.