Dinti, dantura, muscatura

Avenit toamna cu schimbarile ei bruste de temperatura si cu inevitabilele excitari ale cariilor de prin toate cotloanele molare si premolare. Sunt unul dintre acei indivizi care colectioneaza lungi si complexe experiente cu stomatologii. Pe la 7 ani deja ma duceam singur la medic, chinuit de tot felul de dureri misterioase de care copiii de varsta mea nici n-auzisera. Ei erau niste cetateni banali carora li se schimbau dintii si cam atat, fara batai de cap suplimentare. La mine dintii aveau o viata proprie, fiecare avea personalitate, crestea aiurea, durea fiecare in alt fel. Dintii mi-au parut dintotdeauna entitati autonome. Muream de frica la simplul anunt „vom omori nervul“ – avea loc o crima in gura mea si nu se mai putea face nimic.

Citeste mai mult