Disputa ruso-ucraineană pune în evidenţă dependenţa Europei de Rusia

Gazprom a sistat furnizarea de gaze naturale către Ucraina în mijlocul iernii, pentru a doua oară în decurs de trei ani, din cauza unei dispute contractuale. Deşi reprezentanţii ambelor părţi au spus că furnizarea de gaze naturale către restul Europei nu va fi afectată, iar Gazprom a majorat volumul de gaze naturale destinat ţărilor europene, continentul rămâne vulnerabil.

Uniunea Europeană (UE) primeşte o cincime din gazele naturale prin conducte care trec prin Ucraina, iar o neînţelegere asemănătoare din 2006 a determinat o scădere scurtă a livrărilor către Europa.

UE a cerut o rezolvare rapidă a conflictului şi a solicitat celor două părţi să ajungă la un acord pe termen lung, care să pună capăt pentru totdeauna acestor probleme.

Reprezentanţii Agenţiei Internaţionale pentru Energie (AIE) au spus că disputele comerciale nu ar trebui să afecteze alimentarea cu gaze naturale a Europei, dar analiştii avertizează că plăţile reprezintă doar unul dintre aspectele problemelor.

"Au avut trei ani la dispoziţie să ajungă la o înţelegere cu Ucraina şi, bineînţeles, ar fi putut sista furnizarea de gaze naturale cândva în timpul verii, dar au ales data de 1 ianuarie, ca să atragă atenţia asupra problemei", a spus Dieter Helm, profesor de politici energetice la Universitatea de la Oxford.

"Ceea ce rezultă de aici este că politica este un element important în furnizarea de gaze naturale ruse, iar Putin va testa cât de departe îi va permite să meargă UE în ceea ce priveşte politica sa legată de Ucraina. Europenii vor vrea din ce în ce mai mult să îşi diversifice sursele de furnizarea de gaze, ca să nu mai fie dependenţi de gazele naturale din Rusia", a adăugat Helm.

Analiştii sunt de acord că Rusia deţine un instrument politic important în poziţia sa de cel mai mare exportator de gaze naturale din lume. Unii dintre ei, însă, acuză reticenţa Ucrainei de a plăti la timp pentru energie şi, totodată, de a plăti un preţ comparabil cu cel pe care îl achită cleinţii din Vestul Europei.

Compania rusă de stat Gazprom a propus miercuri un preţ de 250 de dolari pentru 1.000 de metri cubi de gaz, dar a exclus posibilitatea de a accepta creşterea tarifului pentru tranzitul pe teritoriul ucrainean al gazelor destinate Europei (care în prezent este de 1,7 dolari pentru 1.000 de metri cubi transportaţi pe 100 de kilometri), aşa cum cere Kievul.

Ucraina, care era dispusă să plătească nu mai mult de 201 dolari pentru 1.000 de metri cubi, a spus că oferta rusă este inacceptabilă. Joi, însă, societatea energetică ucraineană Naftogaz a devenit mai flexibilă şi a propus Gazprom să plătească 235 de dolari, dacă partea rusă acceptă o creştere cu 10 cenţi a tarifului de tranzit.

Directorul executiv al Gazprom, Aleksei Miller, s-a arătat intransigent şi a spus că, întrucât Kievul a respins propunerea sa, Ucraina va trebui să plătească în 2009 tariful cu care sunt facturate ţările europene. "Dat fiind că Ucraina a respins condiţiile unui tarif preferenţial de 250 de dolari, Gazprom va furniza gaz Ucrainei începând din ianuarie la preţul european, de 418 dolari pentru 1.000 de metri cubi", a declarat Miller.

"Ucraina nu trebuie decât să plătească pentru ceea ce a fost de acord să plătească şi când spune contractul că trebuie să plătească. Acest lucru ar evita orice repercusiuni", a spus Jonathan Stern, director al departamentului de cercetare în domeniul gazelor naturale de la Institutul Oxford de Studii Energetice (Oxford Institute of Energy Studies).

"Dacă Ucraina refuză să acţioneze într-un manieră comercială corectă, atunci ne vom regăsi anual în această situaţie", a adăugat Stern.

Analistul citat a avertizat că, deşi Kievul a dat asigurări că nu va perturba tranzitul de gaze naturale spre restul Europei, tehnic, are capacitatea de a o face.

"Ucraina are posibilitatea, deşi nu dreptul contractual de a confisca gazele naturale destinate Europei şi nimeni nu îi poate opri", a atras atenţia Stern.

Ucraina a început deja să folosească stocurile de gaze naturale, ca să poată satisface necesarul de combustibil termic de pe plan intern, în mijlocul iernii. Oficialii ucraineni au spus că aă stocat 17 miliarde metri cubi - 22% din consumul anual.

Dacă Ucraina nu va reuşi, însă, să ajungă la un acord cu Moscova înainte ca aceste stocuri să se termine, atunci va avea de ales între a-şi lăsa oamenii să îngheţe sau să deturneze gazele naturale destinate Europei, în pofida promisiunilor de a nu face aşa ceva.

Din fericire, iarna relativ blândă şi diminuarea folosirii energiei la scară industrială în Europa din cauza recesiunii înseamnă că există destule gaze naturale stocate, ca să acopere necesarul cel puţin o săptămână, dacă oprirea exporturilor de gaze naturale ruseşti către Ucraina va avea efectul de domino de a scădea volumele trimise mai departe în vest.

La trei ani după ultima dispută energetică, securitatea energetică europeană depinde încă masiv de siguranţa tranzitului de gaze naturale prin Ucraina.

Folosirea tot mai extinsă a gazelor naturale pentru producţia de electricitate, în condiţiile în care cărbunele şi energia nucleară sunt utilizate din ce în ce mai puţin, ameninţă să accentueze dependenţa Europei de gaze naturale pentru a-şi acoperi nevoile energetice, iar noile proiecte destinate să diversifice rutele de furnizare sunt încă la multe ierni distanţă de a fi terminate.

Mai multe terminale de gaze naturale lichefiate au fost deschise în ultimii trei ani, dar acestea sunt o modalitate relativ scumpă de a acoperi necesarul de gaze naturale, iar noile proiecte privind construcţia de gazoducte, sprijinte de UE,  care să ocolească Ucraina sau care să importe combustibil din alte ţări au făcut progrese lente, în condiţiile în care statele membre şi-au apărat interesele proprii.

Proiectului Nord Stream, care prevede construcţia unui gazoduct pe sub Marea Baltică, din Rusia în Germania, i s-au opus Polonia, Suedia şi Finlanda şi nu va fi gata încă două ierni, cel puţin, chiar dacă obiecţiile împotriva sa vor fi abandonate, ca urmare a ultimei sperieturi privind furnizarea de gaze naturale.

Iarna 2005-2006 a fost una dintre cele mai reci din zeci de ani, iar rezervele de gaze naturale, folosite pentru încălzirea multor clădiri din nordul Europei şi centrale electrice, au fost mici şi înainte ca Rusia să închidă robinetele.

Nivelul stocurilor din Europa, inclusiv Ucraina, este mai mare în acest an decât iarna trecută, una dintre cele mai blânde înregistrate, din cauza diminuării cererii.

Dacă furnizorii europeni de gaze naturale sunt obligaţi să folosească gazele naturale pe care le-au stocat vara trecută, ca să contrabalanseze o eventuală diminuare a exporturilor ruseşti, preţul gazelor naturale la vânzarea cu amănuntul din restul iernii va creşte, majorând facturile oamenilor.

"Europa ar trebui să aibă destule gaze naturale, ca să reziste la câteva zile de perturbări ale furnizării, poate chiar o săptămână", a spus Andrew Morris, director la Poyry Energy Consulting.

"Cu toate acestea, multe dintre gazele naturale sunt ţinute în rezerve pentru eventuale valuri de frig în timpul iernii, deci în prezent există o anumită reticenţă în ceea ce priveşte folosirea gazelor din rezerve, aşa că un astfel de eveniment ar putea determina scumpirea hirdocarburilor în nord-vestul Europei", a adăugat Morris.

Depozitele de gaze din Europa erau pline în proporţie de 73-86% în 22 decembrie, comparativ cu doar 41-78% la sfârşitul lui 2007, potrivit operatorilor din domeniu.

Observatorii din industrie spun că, deşi acest lucru ar trebui să menţină rezervele Europei pentru ceea ce ar putea fi o scurtă sistare a furnizării, stocurile şi gazele naturale lichefiate nu pot compensa o eventuală pierdere a 20% din gazele naturale ale Europei pentru o perioadă mai lungă.

Sursa: NewsIn