„Din anul 2012 vedem o evoluţie opusă a resurselor externe şi a celor interne. Astfel, resursele de la băncile-mamă au scăzut cu mai mult de jumătate între decembrie 2008 şi martie 2016, ceea ce a redus dependenţa de băncile-mamă pe de o parte, dar a redus totodată riscul de contagiune externă. S-a înregistrat o înlocuire graduală a resurselor externe cu cele interne care se situează la un nivel tot mai ridicat“, a punctat Georgescu.
Procesul de deleveraging, prin care băncile străine îşi reduc expunerile pe filialele locale, a demarat în 2009 şi se pare că încă nu este finalizat. Datele prezentate de BNR scot în evidenţă că, din contră, s-a accentuat la începutul acestui an.
În condiţiile în care sprijinul de la băncile-mamă este tot mai firav, subsidiarele locale sunt nevoite să apeleze tot mai mult la resursele locale, lucru care de altfel s-a şi întâmplat în ultimii ani. Din decembrie 2008 până la finalul lunii martie a acestui an depozitele atrase de la clientela locală s-au majorat cu 17 mld. euro şi au ajuns la 55 mld. euro. Practic, banii retraşi de acţionarii străini au fost în totalitate înlocuiţi cu resursele interne.
Chiar dacă au renunţat să-şi mai susţină cu linii de finanţare subsidiarele locale, acţionarii străini au continuat totuşi să susţină cu capital băncile româneşti, măsurile de majorare a capitalului fiind luate mai ales la presiunea BNR. Doar pe parcursul anului trecut au fost efectuate injecţii de capital de aproape 700 mil. euro.
Sistemul bancar local este controlat în proporţie de aproape 90% de acţionariatul străin. BNR a încercat să împiedice fuga banilor străinilor prin iniţiativa de la Viena imediat după criză, în 2009. Acordul fusese semnat de cele mai mari nouă bănci străine şi prevedea menţinerea expunerii locale. Doar într-un singur an, între decembrie 2010 şi decembrie 2011 străinii nu au retras nimic din liniile de finanţare.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
