Trebuie sa recunoastem ca omul stie sa scoata maximum de castig din atuurile de care dispune. Profita din plin de slabiciunile si, uneori, de prostia partenerilor sai sau se lasa folosit de acestia cand interesul direct ii dicteaza asa ceva. Nu ii pasa cine stie ce de succesul actelor in care se implica, daca aceasta nu presupune o recunoastere formala (va amintiti cat s-a chinuit sa devina vicepremier?) Dispretul unanim cu care este privit PC prin lumea politica, inclusiv la nivelul conducerii PSD, este neimportant in ochii lui Dan Voiculescu, atata vreme cat, mai devreme sau mai tarziu, partidele mari isi inving scrupulele si se asaza la masa negocierilor, iar liderul PC poate sa isi asocieze numele cu actul guvernarii.
Nu conteaza ca PC nu are niciun fel de justificare electorala sa existe sau ca multe dintre ideile pe care le promoveaza sunt cel putin suspecte. Amestecul bizar de nationalism populist cu nostalgii comuniste si, uneori, interbelice a fost suficient pentru Adrian Nastase, Traian Basescu si, mai nou, Mircea Geoana. Ce a contat au fost calculul de moment si regretele de dupa. Supravietuirea politica a lui Dan Voiculescu si a fantomaticului sau partid da pe undeva masura competentei si a caracterului liderilor principalelor partide politice romanesti. Nastase, Basescu si Geoana au acceptat, pe rand, sa joace in comedia legitimitatii, fara sa ia in calcul faptul ca, asociindu-se cu Dan Voiculescu, risca sa nu mai poata ridica pretentii de respectabilitate mai tarziu. Cat de ironic suna sintagma “solutie imorala” in gura lui Traian Basescu? Cat de ridicol este Adrian Nastase cand mai apare pe la Antena 3? Cat o sa regrete Mircea Geoana...
