Draghi şi sperietoarea de ciori

Altfel, spune el încercînd probabil să-i bage în sperieţi pe liderii europeni, zona euro va înceta să existe...

 

O repoziţionare sau o reformă a zonei euro

Actuala configuraţie a zonei euro are prea multe lacune de integrare şi ea nu va mai supravieţui multă vreme, iată avertismentul lansat de Mario Draghi, relateaza RFI Romania. 

 

Găsim aici un ecou al propunerilor făcute miercuri 30 mai de Comisia Europeană, care cerea statelor zonei euro o mai mare integrare financiara si chiar si creerea unei Uniuni bancare.

 

Draghi adauga ca golurile create in configuratia zonei euro prin lipsa de integrare nu vor putea fi umplute de Banca Centrala Europeana.

 

De asemenea, Banca Centrală Europeană nu poate completa lipsa de acţiune a statelor membre în domeniul reformelor structurale, a mai explicat el.

 

Draghi a spus prin urmare că statele care au adoptat moneda unică trebuie să-şi clarifice poziţia şi să ştie unde vor să ajungă de acum în câţiva ani. Şi cu cât mai repede, cu atât mai bine, a adăugat el.

 

Între timp zona euro continuă să se clatine. Sectorul bancar spaniol îngrijorează pieţele iar scenariul din ce in ce mai posibil al iesirii Greciei din clubul euro agraveaza situatia.

 

Comisia Europeana, care a analizat toti parametrii acestei zone, a gasit ca inflatia a scazut cu mai mult decât se astepta, anume de la 2.6% la 2.4% intre lunile aprilie si mai. Dar ea se afla totusi peste pragul de 2% sperat de Banca Centrala Europeana.

 

Iar zona euro este din ce in ce mai putin in masura de a lupta cu riscul de contagiune al crizei datoriei. O cooperare mai strânsa intre state se impune prin urmare, este ceea ce spun si Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana.

 

O integrare financiara, o uniune bancara, iata o idee vehiculata de câteva zile.

In fine, ambele institutii vorbesc despre necesitatea unei recapitalizari viguroase a bancilor care trebuie sa fie pregatite pentru o eventuala noua unda de soc.

 

Draghi spune ca masura poate parea excesiva, dar ea trebuie luata plecînd de la ideea ca mai bine sa facem prea mult decât sa ne para rau ca n-am facut destul.