Este un mesaj firesc al preşedintelui, dar total lipsit de credibilitate în condiţiile în care disputele au loc între proprii săi susţinători şi susţinătorii principalului său adversar. Nici unul dintre cei vizaţi nu a dat curs indicaţiilor prezidenţiale. Iar publicul nu a luat în serios mesajul. Toată lumea este conştientă de faptul că, de acum şi până la alegeri, nu doar guvernanţii, dar şi guvernarea se va preocupa doar de alegerile prezidenţiale. Economia, administraţia, justiţia, sănătatea, educaţia şi toate celelalte probleme majore au ieşit deja de pe lista priorităţilor şi nu vor mai fi abordate decât ca subiecte electorale. Ce se va întâmpla însă după alegeri?

Ceea ce politicienii ştiu sigur este că, după alegeri, puterea politică se va redistribui între participanţii la jocul politic. În funcţie de noul preşedinte se va forma noul guvern şi va urma o nouă lungă listă de numiri în funcţii administrative, de la secretarii de stat şi până la directorii de şcoli, spitale şi companii de stat. O mulţime de contracte economice cu statul îşi vor schimba brusc şi radical contractanţii şi termenii. Cea mai mare parte a legislaţiei şi actelor normative adoptate în 2009 va fi schimbată sau amendată. Redistribuirea puterii la nivel înalt va fi urmată de valuri lungi de redistribuiri la nivelele inferioare. Iar cei 1-1,5 milioane de oameni implicaţi în aceste relaţii cu statul cred că ştiu ce anume vor câştiga sau vor pierde în funcţie de rezultatul alegerilor prezidenţiale.

Ceea ce populaţia, restul de 16-17 milioane de oameni, devenită deja electorat, crede că ştie este că aceste redistribuiri de putere urmate de redistribuiri de venituri, privilegii şi prestigiu, nu vor ajunge atât de jos încât să producă schimbări şi la nivelul ei. Şi că, indiferent cine va câştiga alegerile prezidenţiale, perspectivele sale rămân aceleaşi. Nu vor fi mai multe locuri de muncă, ci mai puţine. Principalele costuri ale vieţii cotidiene – hrana, locuinţa, educaţia şi sănătatea – nu vor scădea, ci vor creşte. Administraţia, ale cărei venituri vor fi reduse şi în perioada următoare, va oferi servicii mai proaste şi va cere taxe şi spăgi mai mari pentru ele. Presaţi de nevoia de a plăti, din salarii mai mici, dobânzile restante la creditele pe care le-au luat cu atâta uşurinţă în anii trecuţi, funcţionarii publici şi acei salariaţi din sectorul privat care lucrează direct cu publicul vor fi mai autoritari, mai lacomi şi vor da mai puţin în schimb. Drumurile se vor umple de gropi, autobuzele vor veni mai rar, trenurile vor avea întârzieri mai mari, spaţiul pentru publicitate din programele de televiziune va creşte, ca şi numărul de câini vagabonzi, medicamentele din spitale se vor împuţina, tot mai multe străzi vor rămâne neluminate şi mereu mai mulţi copii vor fi crescuţi de bunici, pentru că părinţii sunt la muncă în străinătate şi se vor înmulţi acele lucruri care fac viaţa mai grea, în dauna celor care o fac mai plăcută.

Este rezultatul normal al unei democraţii înţeleasă pe dos. În care populaţia, producţia, profitul, comunicarea, cultura şi tot ceea ce este în stare să facă o societate sunt simple resurse din care o elită a puterii extrage cât poate mai mult în folosul propriu. Şi, faţă de care, nu recunoaşte alte responsabilităţi decât cele demagogice. Reproducerea acestei situaţii este aşteptarea politicienilor. Populaţia aşteaptă, însă, o schimbare majoră în folosul său. Dar nu în acest an electoral.

>Vladimir Pasti este profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi director INSOMAR