Economiştii români vor o distribuire mai echitabilă a fondurilor pentru agricultură în UE

Astfel, 50% dintre fermierii din UE primesc 3% din subvenţiile pentru agricultură alocate în cadrul politicii agricole comune (PAC), în timp ce o parte mică de 2% din fermieri primeşte 30% din fonduri, a explicat Voinea, care a prezentat studiul "Cum să gestionăm diversitatea într-o Uniune în creştere. Un punct de vedere românesc privind reforma bugetului UE", coordonat de europarlamentarul Daniel Dăianu. Studiul va fi prezentat marţi Comisiei Europene, la Bruxelles.

"Şi în România există această problemă, în condiţiile în care 93% din agricultori primesc 39% din fonduri, iar 1% primesc 45% din bani", a declarat Voinea.

Economistul consideră că reducerea decalajelor de subvenţionare se poate face printr-un mecanism de subvenţionare diferită, în funcţie de suprafeţele de teren agricol deţinute de ferme.

"Sumele alocate fermelor cu o suprafaţă sub 5 ha ar trebui să crească, în timp ce sumele alocate fermelor mari ar trebui reduse treptat", a explicat Liviu Voinea.

O altă recomandare a economiştilor care au lucrat la studiulprezentat luni este trecerea de la obiective multifunţionale la o distribuţie clară a fondurilor, pentru a le ameliora utilizarea. De asemenea, în contextul globalizării, autorii recomandă alocarea unor fonduri mai mari pilonului al doilea al PAC, concentrat pe dezvoltarea rurală.

Reforma PAC a făcut obiectul unei dispute franco-britanice aprinse în 2005, care a împărţit UE între ţările cu sectoare agricole puternice şi cele cu agricultură puţin importantă în economie

Politica agricolă comună, în vigoare din 1962, s-a dorit o revanşă asupra "economiei de penurie" impusă de Al Doilea Război Mondial, dar mai ales un mijloc prin care Europa să ajungă la o veritabilă independenţă alimentară.

De altfel, sectorul agricol este singura ramură economică gestionată în întregime de UE.

În 2005, premierul britanic de la acea vreme, Tony Blair, a criticat PAC, argumentând că absoarbe peste 40% din bugetul UE, în condiţiile în care viza doar 5% din activele din Uniune. Blair, care reprezenta o ţară cu un sector agricol puţin important în economie, dorea o reducere a fondurilor pentru agricultură în favoarea unor alocări mai mari pentru domenii vizate de Agenda Lisabona, care îşi propune ca economia UE să devină preponderent una a cunoaşterii.

Franţa, cel mai mare producător agricol din vestul Europei, s-a opus oricărei reforme a PAC şi a fost susţinută de alte ţări cu sectoare agricole importante, mai ales dintre noile membre din Est ale UE, precum Polonia. La acea vreme, România nu a participat la dezbatere, nefiind încă membră a UE, iar după intrarea în UE, Executivul nu a prezentat public un punct de vedere în această chestiune.

Viziunea economiştilor români din studiul prezentat luni este apropiată de cea franceză, în condiţiile în care România are un sector agricol care contribuie cu 7% la produsul intern brut şi în care lucrează circa o treime din populaţia ocupată. În plus, reforma PAC din 2003 a schimbat modul de alocare a fondurilor prin stimularea dezvoltării rurale, ceea ce constituie o şansă pentru zonele rurale româneşti, lipsite în mare parte de infrastructuri minime.

Studiul economiştilor se adresează, însă, mai ales unei alte probleme a agriculturii româneşti: fărâmiţarea terenurilor, care face ca fermele mici, foarte numeroase, să poată accesa greu fonduri europene. Astfel, potrivit autorilor studiului, În România şi Polonia, raportul între ponderea fondurilor europene pentru agricultură alocate şi numărul de gospodării agricole este de 1/10, în timp ce în Marea Britanie, raportul este mai mic, de 1/5.

Sursa: NewsIn