“Am dat deja anunţ, şi pe 11 decembrie va avea loc licitaţia de vânzare a celor 2,5 milioane de certificate”, a declarat ieri, pentru Business Standard, Irina Duică, directorul financiar al producătorului de energie termică.

Potrivit acesteia, cele 2,5 milioane de certificate reprezintă 10% din cele 25 milioane de certificate de emisii de dioxid de carbon alocate companiei, până în 2012, prin Planul Naţional de Alocare, şi sunt economii realizate de producător în anii 2008, 2009 şi o parte din 2010. “Nu ştim la ce preţ le vom vinde”, a spus oficialul companiei. Duică a adăugat că nu crede că anul viitor consumul de energie al României va creşte, forţând compania să cumpere alte certificate.

Potrivit experţilor, preţul unui certificat a ajuns anul acesta, pe bursele externe, la 13-14 euro, ceea ce înseamnă minimum 32 milioane de euro. Elcen şi-ar acoperi astfel cele 30 milioane de euro de care are nevoie în perioada imediat următoare pentru a-şi achita o parte din combustibil.

“Banii obţinuţi din vânzarea certificatelor nu ne ajung. Numai pentru luna decembrie avem nevoie, doar pentru combustibil, de 200 milioane de lei. Aceasta, fără a mai pune la socoteală cele două rate restante la credite, pentru care au efectuat plăţi Finanţele”, a explicat Duică.

Elcen a contractat în anii trecuţi credite bancare cu garanţia statului, din care mai are de achitat 647 milioane de lei. “Nu am plătit două rate, care înseamnă 66 milioane de lei şi pentru care Finanţele percep dobânzi penalizatoare de 0,1% pe zi”, a explicat sursa citată. ­

Elcen Bucureşti a încercat luna trecută să contracteze un împrumut de 30 milioane de euro, oferind drept gaj patru milioane de certificate de dioxid de carbon, adică drepturile de a polua atmosfera cu patru milioane de tone de CO2. La expirarea termenului, producătorul de energie termică a primit patru oferte, însă a anulat, la scurt timp, procedura. Experţii în tranzacţii cu certificate de emisii de noxe au explicat că şansele ca Elcen să ia credit în condiţiile oferite sunt minime, pentru finanţatori cea mai bună variantă fiind achiziţia directă de drepturi de poluare.