Elveţia a câştigat contractul pe gazele iraniene

Este pentru pentru prima dată în istorie când Iranul semnează cu o companie din Europa un contract pentru exportul de gaze pe termen lung. Statutul de neutralitate al Elveţiei i-a permis să negocieze cu succes o afacere la care ar fi visat probabil alte mari companii de pe piaţa comunitară.

Cum ajunge totuşi, un stat din centrul continentului european să importe cantităţi mari de gaze naturale de la mii de kilometri distanţă: printr-o conductă aflată încă în stadiul de proiect. Gazoductul Trans Adriatic Project va lega Grecia de sudul Italiei, prin Albania. Este veriga lipsă, după ce Turcia şi Grecia s-au conectat la sfârşitul anului trecut.

Proiectul urmează să demareze în acest an, pentru a se încheia în 2010, în urma unei investiţii de aproape 2 miliarde de euro. Conducta va putea transporta 10 miliarde de metri cubi de gaze anual, astfel încât va fi loc şi pentru resurse din zona Asiei Centrale.

Contractul semnat de elveţieni şi iranieni pune acest proeict într-o poziţie favorabilă faţă de conducta concurentă Grecia-Italia, care ar trebui demarată, de asemenea, în 2008. Un alt concurent, mult mai vizibil, pentru conducta Trans-Adriatică este South Stream, care ar urma să aducă gaz rusesc în centrul Europei.

În ce priveşte România, rămân câteva întrebări: contractul semnat ieri este încă un argument pentru ca Bruxelles-ul să reducă motoarele în ceea ce priveşte proiectul Nabucco? Expertul Vladimir Socor spunea ieri, citat de NewsIn, că proiectul Nabucco "încă nu este mort, dar va muri peste un an, dacă între timp Uniunea Europeană şi Statele Unite nu iau măsuri de redresare."

Slăbiciunea proiectului Nabucco constă în două eşecuri strategice ale politicii UE şi SUA în ultimii zece ani. Primul eşec este acela al proiectului conductei transcaspice de gaz din Turkmenistan. Al doilea este ostracizarea Iranului şi sancţiunile americane împotriva proiectelor energetice în Iran, consideră Socor.