Elveţia îşi reia programul nuclear după o pauză de 20 de ani

Grupul energetic Atel a solicitat guvernului eleveţian permisiunea de a construi o centrală nucleară în nordul ţării, la circa 20 de kilometri de frontiera cu Germania. Realizarea proiectului va dura cel puţin 18 ani datorită numeroaselor autorizaţii acordate de către autorităţi. Analiştii consideră însă că proiectul va fi finalizat mult prea târziu. Ei se aşteaptă ca Elveţia să se confrunte din 2020 cu un deficit în aprovizionarea cu energie electrică.

Acesta va apărea odată cu expirarea contractelor de import din ţările vecine şi din cauza speranţei de viaţă limitate a celor cinci centrale nucleare naţionale construite între 1969 şi 1984. Cu toate acestea, primele piedici în realizarea proiectului au fost anunţate deja. Alianţa ''Nu energiei nucleare'', din care fac parte 28 de organizaţii şi partide, inclusiv Partidul Socialist, aflat la guvernare, şi-a anunţat intenţia de a iniţia un referendum pentru a se opune construirii centralei.

În perioada 1990-2000 guvernul eleveţian a impus un moratoriu asupra construirii de centrale, iar în 1998 s-au hotărât să renunţe treptat la energia nucleară. Decizia a fost schimbată la referendumul din 2003, când elveţienii s-au pronunţat pentru continuarea programului nuclear. Energia nucleară reprezintă în prezent 38 % din producţia de energie electrică a Elveţiei, restul fiind în principal de origine hidro. Controversa privind energia nucleară este resimţită pe întreg continentul european.

Germania, care a decis să închidă treptat toate centralele nucleare, şi Austria, sunt naţiunile europene cu cele mai puternice poziţii anti-nucleare. De cealaltă parte însă, liderii Uniunii Europene îşi exprimă sprijinul pentru reîntoarcerea la energia nucleară. Pe fondul creşterii accelerate a preţului petrolului şi a îngrijorărilor legate de încălzirea globală Uniunea Europeană propune o diversificare a rezervelor de energie. Preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso a subliniat că energia de provenienţă nucleară nu este numai o sursă de energie cu emisii de carbon scăzute, ci şi cea mai ieftină şi mai puţin vulnerabilă la fluctuaţiile de preţ, faţă de combustibilii fosili.