Ce se intampla cu cotele de zahar alocate producatorilor?
Alocarea cotelor s-a facut incepand cu anul 2005, pe o baza istorica, iar cantitatea de 440.000 de tone acordata de UE nu acopera decat o parte din consumul intern, care se ridica la aproximativ 600.000 de tone. Toata lumea ar vrea sa produca mai mult, insa nu se poate. Noi am dori cel putin sa ne asiguram consumul, nu sa intram pe pietele din tarile vecine. Cultivatorii de sfecla, dar si procesatorii se plang, pentru ca pretul mondial la zaharul brut, de 173 euro pe tona, ii afecteaza, iar concurenta zaharului rafinat este acerba.
Exista motive de ingrijorare, mai ales din partea celor care nu proceseaza decat sfecla, ca vor fi siliti sa vanda in pierdere. Sa ne aducem aminte ca in 2005 nu credea nimeni ca Romania va reusi sa realizeze cota de zahar din sfecla. Cu ajutorul Ministerului Agriculturii si cu munca cultivatorilor am dovedit ca avem potential, pacat ca am reusit asa de tarziu, si nu ne mai ajuta la negocierea cotei nationale. Productia de anul trecut a fost de 119.000 tone, la o cota de 109.000 tone. In acest an, se pare ca suprafetele cultivate cu sfecla s-au redus, totusi, cu sapte mii de hectare, raportat la anul trecut, pana la 24.000 tone.
De ce nu este rentabila procesarea sfeclei de zahar?
Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam de un pret la zaharul brut de 18 centi pe livra, comparativ cu zece centi pe livra, in prezent. Oricand pretul poate sa ajunga la nivelul din 2006, daca maine cineva mai porneste un razboi in Iran sau Irak, iar pretul petrolului creste, sau vreo calamitate naturala va afecta zonele de cultura din Brazilia, Rusia sau India. Multi considera un nivel de echilibru pretul actual. In 2006, au existat niste diferente, pretul mare al petrolului, cererea mare de bioetanol, avantul luat in SUA de resursele regenerabile de combustibili, dar si tendintele speculative au condus la acel pret artificial de 18 centi pe livra. Acest risc al volatilitatii pietei este un risc asumat de rafinatori, care nu primesc niciun ajutor din partea UE.
Ce doreste, practic, CE?
Un pret de zece centi pe livra naste o adevarata concurenta, iar asta este exact ce vrea UE. Aceasta reforma este primul pas spre liberalizarea pietei europene. Se pune problema ce este mai rentabil - sa procesezi sfecla sau zahar brut - iar de aici vor exista victime. Revenind la Romania, nimeni nu si-a anuntat dorinta de a accesa fondurile structurale, deci sa renunte la cota de sfecla primita. Pe mine ma ingrijoreaza chiar si aceasta reforma a reformei propuse de UE. Nu stiu daca seceta poate sa parjoleasca productia de sfecla mai mult decat Comisia Europeana, este o constatare mai mult decat amara, dar care reflecta realitatea din ziua de astazi.
Exista riscul ca fabricile care proceseaza sfecla sa fie inchise?
Da. In luna mai, Comisia Europeana a venit cu noi propuneri, reforma-reformei, care a fost propusa la 1 iulie 2006, dar nu a mers asa cum s‑a dorit, se preconiza ca dupa un an de reforma sa fie retrase patru-cinci milioane de tone din cota de pe piata. Adevarul este ca s‑au retras doar doua milioane de tone, dar, in conditiile in care s‑a mai dat un milion de tone unor tari care aveau in mod constant supraproductii, cum este cazul Frantei sau Germaniei, pana la urma doar circa un milion de tone s-au retras. Datele arata ca in 2007-2008 va fi din nou o supraproductie in UE.
De aceea, Comisia Europeana a luat masura de retragere a unui procent de 13% din cota anului 2007-2008 (procent inca preliminar, se va definitiva in octombrie). Ca producator, pot sa produc aceasta cota, insa cantitatea este considerata ca prima cantitate din recolta anului viitor. S‑ar putea insa ca acei 13% sa devina 20%, vom afla insa in octombrie. Noile propuneri permit si cultivatorilor sa acceseze direct (fara sa negocieze cu fabrica) fondul de restructurare - maximum 10% din cota fiecarei fabrici. Operatorul poate fi doar informat ca productia sa va fi redusa. Pe de alta parte, sunt propuse sume de compensare mai mari, cat si alte avantaje financiare.
Procesatorii sunt nemultumiti de cote. Ce se mai poate face?
Nu se mai poate face mare lucru, pentru ca tendinta UE este de a limita productia din sfecla, noi venim undeva contra valului de a mari productia din sfecla. Am cerut UE, desi au fost niste razboaie interne, sa schimbam oarecum cota, sa mai luam de la zahar brut pentru cel din sfecla, pentru cei care aveau fabrici mixte. Raspunsul a fost ca UE s-a angajat sa importe din Brazilia, circa 500.000 de tone, cota Romaniei si a Bulgariei, odata cu aderarea celor doua tari la UE. Aceasta cantitate va fi importata in UE, fie pentru cele doua tari, fie pentru altele din UE, in cazul in care le refuzam. Stim ca multe din concesiile obtinute de Romania, sunt de fapt targuri politice…
Credeti ca in urmatoarea perioada va disparea o parte din fabricile actuale?
Depinde de foarte multi factori. Suntem convinsi ca cotele sunt relativ mici pe fabrica si costurile cresc, iar pretul scade. Chiar si la Agrana, nu pot sa spun ca nu ne gandim la costuri, pentru ca vom asista la aparitia pe piata a zaharului din UE sau de la vecini - Serbia, Croatia etc. Vom avea concurenta si din zonele cu excedent de zahar - Franta, Germania, exista deja oferte si intentii in acest sens, la un pret competitiv pentru aceasta piata. Solutiile pentru supravietuire sunt multiple.
Obligativitatea mixarii benzinei cu bioetanol intra in vigoare abia in 2009, ceea ce descurajeaza orice reconversie urgenta. Tehnologiile actuale fac ca bioetanolul din porumb sa fie mai usor de obtinut decat cel din sfecla. Este interesant ca de pe hectar cultivat cu sfecla se poate obtine de doua ori mai mult decat de pe un hectar de porunb.
Cum se poate majora cota?
Agrana a rafinat anul trecut vreo 240.000 de tone, iar cota noastra este de 130.000 tone. Liesti a rafinat 100.000 de tone si are o cota de 55.000 de tone. Fiecare operator are un volum de productie minim care ii asigura «break-even»-ul si sub care nu poate scadea, altfel intra in faliment. Majorarea cotei se poate face prin cumpararea unei fabrici, din cele care au primit cota, fuziune, parteneriat.
Noi vorbim mai degraba de un contingent de import la un tarif vamal redus, la taxa vamala de 98 de euro pe tona, sunt niste licente de import pe care le obtine fiecare fabrica pe baza ordinului de alocare a cotelor. Sunt fabrici care nu au resurse sa importe si atunci este normal sa incerce parteneriate, fuziuni.
Vreti sa cumparati o fabrica pentru a va mari cota?
Toata lumea se gandeste sa-si majoreze productia, pentru acoperirea cat mai mare a capacitatii instalate. Exista posibilitatea sa produci si sa exporti. Nimeni nu-ti limiteaza productia, de fapt aceasta cota sau contingente sunt ceea ce ai posibilitatea sa aduci si sa vinzi in UE. Poti sa produci cat vrei in fabrica ta, numai ca esti obligat sa o exporti sau sa gasesti deusee in industria non-food (zahar industrial). Toata lumea se gandeste la cumparari, fuziuni, preluari, export. Totul depinde de foarte multi factori, de dorinta partenerilor in acest sens.
Sa ne asteptam la miscari in piata in curand?
Este destul de greu sa spun ca vom asista la achizitii, nimeni nu‑si mai doreste sa cumpere o fabrica, poate vor fi fuziuni, parteneriate. Ceea ce conteaza este cota fabricii, unitatea in sine nu conteaza foarte mult. Sunt fabrici cu datorii, cu efective mari de personal. Din punctul meu de vedere, nu cred ca vom asista la achizitii…
Credeti ca se va scumpi zaharul in acest an?
In prezent, pretul zaharului este de 600-620 de euro pe tona, angro la fabrica, insa evolueaza, pentru ca si leul se intareste. La kilogram, nivelul variaza intre 18.000 si 20.000 lei pe kilogram, anul trecut era aproape dublu, 700 de euro pe tona, chiar 800 de euro pe tona.
Agrana Romania
- face parte din grupul austriac Agrana, prezent in Romania din 1998
- compania austriaca detine trei fabrici de zahar la Buzau, Roman si Tandarei si unitati in sectorul productiei de amidon, dulciuri si concentrate de fructe
- cifra de afaceri anul financiar 2006/2007, incheiat in luna februarie 2007: 171,2 milioane de euro, mai mare cu 52% fata de anul anterior
- profit anul financiar 2006/2007: 3,54 milioane de euro, dublu fata de anul anterior
Emilian Dobrescu
- 44 ani, casatorit
- studii: Facultatea de Transporturi, Universitatea Politehnica Bucuresti
- specializari: PMD Open University U.K. - 2004
- MBA Open University U.K. - 2007
- 2004-2007 reprezentant general Agrana Romania
- 2000-2004 general manager Agrana Romania
- 1995-2000 director general adjunct Mercur Trading
- 1993-1995 Seful Departamentului Export-Import CRONY
- "Ceea ce conteaza este cota fabricii, unitatea in sine nu conteaza foarte mult. Sunt fabrici cu datorii, cu efective mari de personal. Din punctul meu de vedere, nu cred ca vom asista la achizitii… Emilian Dobrescu reprezentant general Agrana Romania
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
