Multi brokeri nu sunt ingrijorati de aparitia intermediarilor straini. Multi mi-au spus ca “marile nume” de “afara” nu le vor lua clientii. Ca vor veni cu clientii lor (mari pentru Romania). Ca altii nici nu vor face brokeraj, ci sunt banci de investitii si societati de administrare a activelor care vor sa-si vanda produsele aici. Ca este loc pentru toate tipurile de brokeri, ca asa si pe dincolo.
Multe dintre argumentele brokerilor amintiti sunt inca in vigoare, altfel nici nu ar fi aparut in interviurile din Business, daca nu ar fi vizat o perspectiva mai indepartata decat cea de luna viitoare. Unele firme de brokeraj cu vechime pe piata noastra si-au construit cu pragmantism strategii de abordare a clientilor “cu amanuntul”, chiar segmentand acest sector in upper retail, mid retail si retail “de baza”, retail pe internet. Unii cauta sa-si dezvolte reteaua teritoriala pentru a patrunde cat mai adanc in segmentele de piata respective, sau nu sunt deloc interesati de retea, ci isi dezvolta serverele si aplicatiile soft pentru produsele si serviciile care le inventeaza.
Trist sau nu, pare tot mai greu de conceput concurenta cu societatile de brokeraj ale grupurilor bancare. Cu toate ca ne place sa credem contrariul, este mai realist sa spunem ca acele doua-trei exemple de societati de brokeraj care isi propun sa devina banci de investitii se pregatesc, in fapt, pentru fuziuni in care urmeaza sa fie absorbite la preturi foarte convenabile.
Luna trecuta, filiala unei mari banci de investitii a urcat 37 de pozitii in topul brokerilor, si reprezentantii sai ameninta ca escalada este abia la inceput. Problema este ca noii lideri de piata ar putea atrage si segmentul retail, pe care se bazeaza brokerii romani. Liderii sunt infometati de succese pentru a demonstra actionarilor lor ca nu sunt de-a surda cheltuielile extinderii.
