Estonia este unul dintre cele trei state baltice desprinse din Uniunea Sovietică la începutul anilor ’90, alături de Lituania şi Letonia. Ţara a mers de atunci pe o traiectorie de integrare europeană şi de liberalizare a economiei, fiind beneficiara unor importante investiţii străine.
Asta a făcut ca mica ţară de la Marea Balitcă, cu o întindere de 45.228 km2 şi cu doar 1.340.000 de locuitori să înregistreze creşteri spectaculoase (în câţiva ani cu peste 10%) a economiei începând cu mijlocul anilor ’90. Astfel, dacă în 1993, produsul intern brut pe cap de locuitor după paritatea puterii de cumpărare (PIB PPC per capita) era de 5.700 dolari, acesta a ajuns la un maximum de 20.885 dolari în 2007, conform datelor FMI. Spre comparaţie, în România, PIB PPC per capita era de 11.478 dolari în 2007 şi 12.600 dolari în 2008 - cel mai ridicat nivel.
PIB nominal raportat la preţurile curente a ajuns la 21,694 miliarde de dolari (15,934 miliarde euro) în 2007, după datele FMI. Economia a crescut în acel an cu 6,9%.
Cota unică de impozitare adoptată încă din 1994 şi redusă până la nivelul de 21% în 2008 a fost unul argumentele pentru ca banii să intre în Estonia.
Asta a făcut ca, de la aderarea ţării la Uniunea Europeană în 2004, economia să crească consecutiv cu 7,2% (2004), 9,4% (2005) şi 10,6% (2006), Estonia fiind unul dintre tigrii baltici.
Ţara nu dispune însă de resurse naturale bogate, astfel că dezvoltarea s-a făcut în special pe sectorul serviciilor, care are şi cea mai importantă pondere în formarea PIB - aproape 70%.
Asta a făcut ca la declanşarea crizei financiare, pe fondul scăderii cereri externe şi a sistării intrărilor de capital, economia Estoniei să scadă puternic. Ţara a intrat în recesiune încă din 2008, când PIB a înregistrat o scădere de 5,1%, iar prăpastia s-a adâncit în 2009, la aproape -14% - a doua cea mai mare cădere după cea a vecinilor letoni (-18%).
Dezvoltarea economiei de după 2004 a adus şi o creştere a inflaţiei, pe fondul creşterii consumului, a salariilor mai mari şi a alinierii accizelor la nivelul Uniunii.
Astfel, dacă în 2004 inflaţia anuală era de 3% (în timp ce media zonei euro era de 2,1%), potrivit Eurostat, acasta a crescut la 4,1% în 2005 (2,2% în zona euro), 4,4% în 2006 (2,2% în zona euro), 6,7% în 2007 (2,1% în zona euro) şi 10,6% în 2008 (3,3% în zona euro). În 2009, fenomenul deflaţionist înregistrat la nivelul Europei s-a simţit şi în Estonia, inflaţia anuală fiind de 0,2%.
Ratele mari de inflaţie de dinainte de 2009 au făcut ca aderarea ţării baltice la zona euro să fie amânată de la data iniţială de 1 ianuarie 2007, pe rând, pentru 2008, 2009, 2010 şi apoi pentru 1 ianuarie 2011.
Inflaţia a fost singurul dintre criteriile Maastricht pe care Estonia nu l-a îndeplinit - inflaţia trebuind să nu fie cu mai mult de 1,5 pp peste ţara UE cu cea mai mică rată a inflaţiei. Datoria publică s-a situat tot timpul cu mult sub limita de 60% din PIB, fiind de 5% din PIB în 2004, 4,6% în 2005, 4,4% în 2006, 3,7% în 2007, 4,6% în 2008 şi 7,2% în 2009.
De asemenea, deficitul bugetar ca pondere în PIB n-a trecut niciodată de 3%, atingând cel mai ridicat nivel în 2008 (-2,8%), în timp ce în 2009 a fost de -1,7%. În restul anilor de la intrarea în UE, Estonia a înregistrat excedent bugetar, dovedind o bună disciplină fiscală.
În 1992, coroana estonă (EEK) a înlocuit rubla sovietică. Moneda a fost legată de marca germană la nivelul de 8 EEK = 1 DM, iar după înfiinţarea zonei euro, consiliul monetar a stabilit o paritate de 15,64664 coroane pentru 1 euro.
Aceasta a fost ajustată foarte puţin la 15,6466 EEK pentru 1 EUR la momentul intrării în sistemul ERM-II.
Estonia va deveni al 17-lea membru al zonei euro la 1 ianuarie 2011, după ce la 8 iunie 2010 miniştrii de finanţe ai ţărilor UE au dat undă verde.
În acest an, zona euro s-a confruntat cu cea mai grea perioadă de la constituirea sa în 1999. Două state membre - Grecia şi Irlanda - au avut nevoie de asistenţă financiară internaţională, inclusiv din partea FMI, iar altele sunt privite ca următoare victime. Privirile pieţelor financiare sunt acum pe Portugalia sau Spania şi a început să se vorbească şi de state precum Belgia, şi chiar Franţa, care până acum nu intrau în clubul PIIGS. Volatilitate pe piaţa obligaţinuilor este ridicată, în ciuda asigurărilor oferite de Bruxelles ori Berlin.
Astfel, multe ţări au trebuit să facă ajustări bugetare, unele adoptând politici de austeritate dure.
Există opinii potrivit cărora ţările de la periferia zonei euro întâmpină probleme ca urmare a politcii monetare comune, croită mai degrabă pentru nevoile Germaniei şi incapabilă să asigure un echilibru.
Oficialii estoni spun însă că sunt încrezători în succesul zonei euro şi că asta va grăbi procesul de convergenţă a Estoniei.
"Fără nicio îndoială, alăturarea la zona euro este cea mai remarcabilă realizare a acestui guvern. Aderarea va aduce mai multe slujbe, pensii mai mari şi o creştere economică mai rapidă. Ne va aduce stabilitate", spunea premierul eston Andrus Ansip parlamentarilor la începutul acestei luni.
Mai mult, ministrul de finanţe spunea recent că vor începe negocierele garantarea unui împrumut de până la 130 milioane de euro pentru Irlanda.
Optimismul guvernanţilor nu este împărtăşit însă şi de întreaga populaţie. Dacă la un moment dat, 60% dintre estoni vedeau aderarea la zona euro drept una benefică, acum doar 50% mai susţin acest efort. Mulţi se tem că preţurile vor creşte.
Ţara este afectată şi de un nivel ridicat al ratei şomajului, ultimele date raporate de Eurostat (luna septembrie) indicând o rată de 16,2% de şomeri din totalul forţei de muncă - asta în timp de media UE este de 9,6%. Totuşi, se înregistrează o ameliorare, având în vedere că la începutul anului rata era de 19%. De asemenea, după standardele zonei euro, estonii câştigă puţin. Salariul mediu brut a fost de 760 euro în T3 2010.
Revenirea economică a accelerat în T4, Banca centrală estonă raportând o creştere de 5%, în special datorită creşterii exporturilor de electronice şi maşinării. Pentru 2010, creşterea economică este estimată la 2,5%, iar pentru 2011 previziunile pentru creşterea PIB sunt de 4,2%.
The Economist scria recent că aderarea Estoniei la zona euro va scoate ţara în faţa grupului baltic, ba chiar numele ei nu va mai fi pus lângă Letonia şi Lituania. Astfel, chiar dacă nu vom mai putea vorbi despre un tigru baltic, Estonia va fi cel puţin o pisicuţă baltică.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
