Guvernatorii zonei euro, din care fac parte acum 15 state, cer doritorilor de euro, doar o convergenta nominala a economiilor lor la principalii indicatori macroeconomici, dintre care cel mai important este inflatia, care nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5% media celor mai bune trei tari din anul precedent. Pentru aceasta insa e nevoie de un control strict al cheltuielilor publice, astfel incat deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din PIB. Jocul cu acesti doi indicatori, unul in curtea BNR, celalalt in Piata Victoriei, pare sa fie cheia pentru o convergenta nominala la zona euro, cu precizarea ca un deficit bugetar mai mic de 3% nu inseamna ca Guvernul si-a atins obiectivul atat timp cat cheltuielile publice alimenteaza in continuare o inflatie anuala de 6-7%.
Convergenta reala a Romaniei la zona euro este insa marea problema in calea adoptarii monedei unice europene. Ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze mai intai sunt decalajele reale ale economiei romanesti fata de media europeana. Nivelul PIB-ului raportat la populatie sau salariul mediu din Romania, raportat la media din UE sau zona euro sunt, poate, chiar mai importante decat criteriile nominale de convergenta la zona euro. Socul unei integrari asimetrice ar putea fi destul de periculos pentru economia romaneasca, asa cum, de pilda, tintirea intempestiva a unei convergente pur nominala risca sa reduca serios avansul economic si implicit recuperarea decalajelor economice reale.
Asa incat, pentru economiile care trebuie sa recupereze mult din urma, cum este cazul Romaniei, aderarea la zona euro ii confera avantajele unei stabilitati sporite, poate insa nedorite?!
