Alegerile europene din 2004 - cu rate de participare aflate între extremele 17%-82% - au fost în puternic contrast cu referendumurile organizate în 2003 în majoritatea celor zece state care urmau să adere la UE şi în care populaţiile lor şi-au exprimat dorinţa de apartenenţă la familia europeană.

Surprinzător de dezinteresaţi de acest nou tip de alegeri, cetăţenii acestor ţări au optat la urne, la alegerile europarlamentare din iunie 2004, pentru partide aflate în opoziţie sau partide mici, care nu au fost creditate cu şanse de victorie în legerile legislative.

"Alegătorii cred că europenele nu sunt atât de importante şi, dacă le plac partidele mici, votează pentru ele. Nu le votează în alegerile naţionale, pentru că ştiu că, din cauza dimensiunii lor, nu au un cuvânt de spus în politica internă. Aşa că acordă un vot strategic partidelor mari, cele mai apropiate de viziunile lor politice. Când vin alegerile europene, ei îşi spun că acestea nu contează prea mult şi pot să-şi dea votul partidului preferat, chiar dacă este mic. Asta este explicaţia situaţiei în care partidele mici sunt avantajate în defavoarea celor mari, de la guvernare", a explicat expertul ungar Istvan Hegedus într-un interviu pentru NewsIn referindu-se la acest fenomen.

Pe de altă parte, rezultatele obţinute de partidele extremiste s-au vrut a fi un semnal pentru partidele democratice din ţară. "Oamenii votează partidele extremiste pentru că Bruxelles-ul este departe, dar pot transmite un mesaj partidelor democratice de la guvernare. Aşa se întâmplă că ele obţin mai multe voturi la alegerile europene decât la cele naţionale", crede Hegedus.

Campaniile electorale din cele zece ţări care au aderat în 2004 au fost de fapt înfruntări între partide pe teme de politică internă. Prin urmare, votul a devenit un mesaj pentru guvern, un semn că lucrurile merg sau nu bine. În general, aproape în toate statele care au aderat la UE în 2004, opoziţia a ieşit învingătoare la euroalegeri.


Sursa: NewsIn