Diferentele dintre Europa si America tin de natura diferita a puterii lor. America este un colos politic si militar. Se simte amenintata dupa socul de la 11 septembrie si este dispusa sa se apere in orice conditii. Uniunea Europeana este un adolescent politic si un pigmeu militar. Nu e de mirare ca europenii prefera multilateralismul. Nu o fac pentru ca sunt mai buni decat americanii, ci pentru ca sunt nevoiti. E un instinct uman primar: cand esti in pericol, ti-e mai bine daca te stii puternic prin tine insuti decat sa depinzi de altii. Americanii isi permit asa ceva. De aici un discurs unanim despre securitatea nationala si dreptul de a te apara cand te simti in pericol, indiferent de ce parere are restul lumii. Europenii nu isi permit asa ceva. De aici o retorica usor miorlaita despre multilateralism si negocieri in orice conditii, chiar si cu nebunii planetei.
Un raport al Centre for European Reform spune ca exista riscul ca cele doua parti sa vada diferit alegerile care vin. Europenii cred ca odata plecat Bush, America va deveni un urias cuminte si binevoitor (un fel de Shrek, zic eu), dispus sa bage bani si trupe in diverse crize regionale, fara sa se pretinda mai cu mot decat altii. De cealalta parte, o noua administratie americana va crede ca ea nu mai poarta blamul moral pentru criza din Irak, deci va astepta de la europeni sa isi asume mai multe sarcini in zonele unde europenii s-au obisnuit sa ii lase pe americani sa-si bata capul. Raportul face o analiza a pozitiilor de politica externa ale candidatilor americani si arata ca acestia sunt departe de asteptarile europenilor. Si nu este vorba doar despre republicani, ci si despre democrati. Toti sunt de acord ca terorismul e o amenintare majora si ca actiunile unilaterale por fi neplacute, dar sunt necesare in ultima instanta. Toti candidatii promit cresterea efectivelor militare, toti se arata mai favorabili Israelului decat sunt europenii in general.
Si de data asta europenii nu vor mai putea sa dea vina pe Bush.
