Europa ar putea fi nevoită să se pregătească nu atât pentru un atac militar direct al Rusiei asupra NATO, cât pentru intensificarea unui război purtat sub pragul confruntării convenționale. Sabotajul, dronele, atacurile cibernetice, interferențele GPS și perturbarea aeroporturilor, porturilor, căilor ferate și fabricilor care susțin Ucraina sunt indicate drept instrumente prin care Moscova ar putea încerca să slăbească sprijinul european pentru Kiev.
Loviturile din umbră pot fi mai eficiente decât un atac direct
Analiza realizată de Andreas Umland și Lesia Bidochko pornește de la evoluția războiului ruso-ucrainean și de la extinderea capacității Ucrainei de a lovi obiective aflate în profunzimea teritoriului rus.
În acest context, autorii consideră că Rusia are mai multe variante de răspuns. Una dintre cele mai accesibile ar fi intensificarea acțiunilor hibride împotriva statelor europene care sprijină Ucraina. Un atac convențional de amploare asupra unei țări NATO ar presupune costuri militare și strategice mult mai mari pentru Moscova și riscul unui conflict direct cu întreaga Alianță.
În schimb, sabotarea unui nod logistic, perturbarea semnalului GPS sau utilizarea unor drone pentru a bloca temporar un aeroport pot produce efecte importante fără a declanșa automat aceeași reacție ca un atac militar clasic.
Aeroporturi, porturi și căi ferate, punctele vulnerabile
Infrastructura care permite transportul armamentului și echipamentelor către Ucraina devine, în această logică, o posibilă țintă strategică.
Aeroporturile de marfă, porturile, terminalele feroviare, depozitele și fabricile din industria de apărare sunt esențiale pentru menținerea fluxului logistic. Nu este nevoie ca un astfel de obiectiv să fie distrus complet pentru a produce pagube. O închidere temporară, verificări de securitate, rerutarea transporturilor sau întreruperea activității unei fabrici pot genera întârzieri și costuri suplimentare.
Analiza folosește cazul aeroportului Leipzig/Halle pentru a ilustra această vulnerabilitate. Autorii susțin că un incident suficient de grav poate paraliza temporar un nod logistic important fără să aibă amploarea unui atac militar convențional.
„Protocolul Leipzig”: cum ar putea fi protejate rutele către Ucraina
Una dintre propunerile analizei este crearea unui mecanism denumit „Protocolul Leipzig”. Nu este un plan adoptat de Uniunea Europeană sau NATO, ci o propunere pentru protejarea coordonată a aeroporturilor, porturilor și nodurilor feroviare importante pentru sprijinirea Ucrainei.
Un asemenea mecanism ar urma să stabilească dinainte cine identifică o amenințare, cine poate interveni și cum sunt rerutate transporturile atunci când o infrastructură este temporar indisponibilă.
Ideea centrală este reziliența: Europa nu trebuie să presupună că poate împiedica orice incident, ci să fie capabilă să reia rapid transporturile după producerea unui atac. Rutele alternative, infrastructura logistică de rezervă și echipele mobile pentru intervenții ar deveni astfel elemente importante ale sistemului.
Războiul dronelor pune presiune pe apărarea europeană
O altă problemă este costul apărării. Rusia poate combina arme sofisticate și scumpe cu drone și alte sisteme produse la costuri mai reduse și în volume mari.
Într-un asemenea scenariu, Europa riscă să consume interceptoare foarte scumpe pentru neutralizarea unor ținte mult mai ieftine. Autorii recomandă, de aceea, o apărare pe mai multe niveluri: sistemele avansate ar trebui păstrate pentru amenințările complexe, în timp ce dronele mai simple ar putea fi contracarate cu interceptoare ieftine, senzori și sisteme de război electronic.
Analiza propune și o cooperare industrială mai strânsă între UE și Ucraina. Experiența acumulată de Ucraina în războiul cu Rusia ar putea fi combinată cu capacitatea industrială europeană pentru producția de interceptoare, sisteme de detectare și echipamente de război electronic.
Europa trebuie să reziste, nu doar să riposteze
Autorii propun și un mecanism prin care componentele occidentale descoperite în dronele și rachetele rusești să fie analizate rapid, iar informațiile despre furnizori și intermediari să ajungă la nivel european. Scopul ar fi identificarea mai rapidă a rețelelor care permit industriei militare ruse să eludeze restricțiile.
Concluzia analizei nu este că Rusia va ataca inevitabil infrastructura europeană și nici că un conflict direct cu NATO este iminent. Documentul construiește scenarii și formulează recomandări pornind de la costurile și stimulentele pe care autorii le atribuie Moscovei.
Ideea centrală este însă clară: vulnerabilitatea Europei nu se află doar pe frontul militar. Dacă transporturile pot fi blocate, infrastructura poate fi perturbată, iar apărarea antiaeriană poate fi suprasolicitată prin atacuri cu drone ieftine, sprijinul acordat Ucrainei devine mai dificil și mai costisitor.
Pentru Europa, noul front ar putea fi astfel unul fără linie clară de demarcație: aeroporturi, porturi, căi ferate, fabrici și rețele digitale. Un război în care obiectivul nu este neapărat distrugerea unei țări, ci slăbirea treptată a capacității sale de a continua să ajute Ucraina.
Sursa: 2eu.brussels
