România a avut în 2025 cea mai mare rată a deprivării materiale și sociale severe din Uniunea Europeană, de 16,8%, de aproape 2,7 ori peste media comunitară, de 6,3%. Aproximativ 1 din 6 români se confruntă cu lipsuri financiare care îl împiedică să își permită mai multe dintre bunurile și serviciile considerate necesare pentru un nivel de trai adecvat. Situația este și mai dificilă în regiunea Sud-Est, unde indicatorul a ajuns la 27,2%, cea mai ridicată valoare regională din întreaga Uniune.
Datele publicate de Eurostat arată că România își păstrează poziția nedorită în clasamentul european, chiar dacă indicatorul național s-a îmbunătățit ușor față de 2024, când rata era de 17,2%. Scăderea de 0,4 puncte procentuale nu a fost suficientă pentru a reduce semnificativ distanța față de celelalte state membre.
La nivel european, aproximativ 26,9 milioane de persoane nu își puteau permite cel puțin șapte dintre cele 13 bunuri, servicii și activități urmărite de Eurostat. România, Bulgaria și Grecia erau singurele țări din UE în care rata deprivării materiale și sociale severe depășea 10%.
România, mult peste media europeană
În Uniunea Europeană, rata deprivării materiale și sociale severe a continuat să scadă, de la 6,8% în 2023 la 6,4% în 2024 și 6,3% în 2025. În ultimul an, reducerea a fost de numai 0,1 puncte procentuale, echivalentul a aproximativ 560.000 de persoane.
În România, indicatorul a coborât de la 17,2% la 16,8%, dar decalajul față de media europeană a rămas foarte mare: 10,5 puncte procentuale.
La polul opus se află Slovenia, cu o rată de numai 1,9%, urmată de Croația și Polonia, cu câte 2%, și Cipru, cu 2,2%. Bulgaria a înregistrat cea mai mare îmbunătățire anuală, de 1,6 puncte procentuale, urmată de Belgia, cu 1,3 puncte.
Comparația arată că, în timp ce majoritatea statelor europene au reușit să mențină deprivarea severă la niveluri reduse, România continuă să se confrunte cu dificultăți structurale privind veniturile și accesul populației la condiții de trai considerate normale.
Sud-Estul României, cea mai afectată regiune din UE
Diferențele dintre regiunile României sunt la fel de îngrijorătoare ca poziția țării în clasamentul european. Regiunea Sud-Est a înregistrat o rată a deprivării materiale și sociale severe de 27,2%, cea mai ridicată valoare dintre regiunile Uniunii Europene pentru care există date disponibile.
Practic, în această regiune, mai mult de un sfert din populație se confruntă cu lipsuri materiale și sociale severe. La celălalt capăt al clasamentului național, regiunea Vest avea o rată de numai 6,4%.
Diferența dintre cele două regiuni ajunge la 20,8 puncte procentuale, un decalaj mai mare decât cele înregistrate între regiunile Greciei sau Franței.
Alte regiuni europene cu valori de peste 20% sunt Insulele Ionice din Grecia, cu 23,3%, regiunea Yugoiztochen din Bulgaria și Guyana Franceză, cu câte 21,1%. Cinci regiuni românești se află în grupul european cu rate cuprinse între 16,8% și 27,2%: Nord-Vest, Centru, Sud-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia.
Ce înseamnă, concret, deprivarea materială și socială severă
Indicatorul Eurostat nu măsoară doar veniturile, ci capacitatea unei persoane de a-și permite bunurile, serviciile și activitățile considerate necesare pentru un trai decent.
Sunt urmărite 13 componente, dintre care șapte se referă la gospodărie. Printre acestea se numără posibilitatea de a plăti cheltuieli neprevăzute, de a pleca cel puțin o săptămână în vacanță pe an, de a încălzi corespunzător locuința sau de a avea o masă cu carne, pește ori echivalent vegetarian o dată la două zile.
Eurostat ia în calcul și restanțele la chirie, credite sau utilități, accesul la un autoturism pentru uz personal și posibilitatea de a înlocui mobilierul uzat.
Celelalte șase componente privesc condițiile individuale de viață: accesul la internet, cumpărarea unor haine noi în locul celor uzate, deținerea a două perechi de încălțăminte adecvată, o sumă mică pentru cheltuieli personale, participarea regulată la activități recreative și posibilitatea de a se întâlni cu prietenii sau familia la o masă ori la o băutură cel puțin o dată pe lună.
O persoană este considerată afectată de deprivare materială și socială severă dacă nu își poate permite cel puțin șapte dintre aceste 13 componente.
Sărăcia nu înseamnă doar venituri mici
Deprivarea materială și socială severă este diferită de sărăcia monetară. O persoană poate avea venituri peste pragul național al riscului de sărăcie și totuși să nu își permită suficiente dintre bunurile și serviciile urmărite de Eurostat.
Un alt indicator important este riscul de sărăcie sau excluziune socială, cunoscut sub denumirea AROPE. Acesta include trei categorii: persoanele aflate în risc de sărăcie monetară, cele afectate de deprivare materială și socială severă și cele care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.
În 2025, AROPE afecta 20,9% din populația Uniunii Europene, adică aproximativ 92,7 milioane de persoane. În România, proporția ajungea la 27,4% din populație.
Cele două statistici descriu dimensiuni diferite ale vulnerabilității sociale, iar persoanele care se încadrează simultan în mai multe categorii sunt numărate o singură dată în indicatorul AROPE.
Copiii, mai expuși decât adulții la lipsuri materiale
Datele europene evidențiază și diferențe importante între grupele de vârstă. La nivelul UE, rata deprivării materiale și sociale severe era de 7,9% în rândul copiilor sub 18 ani, comparativ cu 6,3% pentru persoanele cu vârste între 18 și 64 de ani și 4,9% pentru populația de cel puțin 65 de ani.
Diferențele se observă și între femei și bărbați. În 2025, rata era de 6,6% în cazul femeilor și de 6% în cazul bărbaților. Pentru copiii sub 18 ani, băieții aveau o rată ușor mai ridicată decât fetele, de 8%, respectiv 7,7%.
Situația profesională și nivelul veniturilor influențează puternic riscul de deprivare. Potrivit raportului Comisiei Europene privind ocuparea și evoluțiile sociale, 23% dintre șomerii din UE erau afectați de deprivare severă. În rândul persoanelor din cincimea cu cele mai mici venituri, proporția ajungea la 18,1%.
Obiectivul UE pentru 2030
Uniunea Europeană și-a propus ca, până în 2030, să reducă cu cel puțin 15 milioane numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială față de nivelul din 2019. Din această reducere, cel puțin cinci milioane ar trebui să vizeze copiii.
Progresul este urmărit prin indicatorul AROPE, care include și deprivarea materială și socială severă.
Datele Eurostat provin din ancheta europeană asupra veniturilor și condițiilor de viață (EU-SILC), care acoperă populația din gospodării private. Pentru ediția din 2025, informațiile privind veniturile se referă la anul 2024, în timp ce celelalte caracteristici ale gospodăriilor, inclusiv deprivarea, sunt raportate la 2025.
Pentru România, cifrele transmit un semnal clar: deși s-a înregistrat o ușoară îmbunătățire față de anul precedent, țara rămâne la mare distanță de media europeană, iar diferențele dintre regiuni arată că progresul nu este distribuit uniform. În Sud-Est, aproape trei din zece locuitori se confruntă cu deprivare materială și socială severă.