Evaluarea dezastrului din sistemul îmbunătăţirilor funciare

Din socialism, ţara aceasta a moştenit trei milioane de hectare amenajări pentru irigaţii, din care în prezent se reabilitează complet 100.000 ha, precum şi pompele ce pot alimenta cu apă alte 400.000 ha, conform ţintelor fixate într-un Acord de împrumut încheiat cu Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare în anul 2004. Dar sectorul de îmbunătăţiri funciare mai cuprinde 2.300.000 ha amenajate cu lucrări de desecare, 1.380 km de diguri la Dunăre, 1.450 km de diguri la râurile interioare, precum şi numeroase lucrări de combatere a eroziunii solurilor, răspândite pe jumătate din teritoriul ţării. După 1989, activitatea de îmbunătăţiri funciare, concentrată în fosta regie de îmbunătăţiri funciare RAIF, a trecut prin cinci faze de restructurare, care au contribuit la dezorganizarea întregului sistem.

Reforma sistemului de îmbunătăţiri funciare constituie o obligaţie legală, conform art.73 alin.2 din Legea nr.138/2004, nicidecum doar o problemă de opţiune politică. Ei bine, niciun ministru din ultimii cinci ani nu s-a sinchisit de această obligaţie legală. Mai mult, unii dintre miniştri chiar au contribuit la distrugerea unei părţi din sistemul de îmbunătăţiri funciare, cum au fost dl Remeş şi actualul ministru, dl Sârbu. Pe piaţa îmbunătăţirilor funciare, serviciile nu sunt definite legal. Definirea acestor servicii are implicaţii financiare mari, prin prisma subvenţiilor şi a modelului de tarifare, astfel încât beneficiarii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare să nu fie în pierdere. Apoi, sistemul de îmbunătăţiri funciare nu este integrat în managementul apelor. Aşa se face că la inundaţiile din 2005-2006 intervenţiile aveau la bază ordine sau opinii care veneau de la şefii regiei Apele Române, Administraţia Îmbunătăţirilor Funciare, Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare, peste care se suprapuneau ordinele Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi ale miniştrilor, ceea ce este aberant. Totodată, s-a creat o confuzie inimaginabilă în privinţa exercitării dreptului de proprietate sau de uzufruct asupra infrastructurii de îmbunătăţiri funciare, ceea ce a generat conflicte între Administraţia Îmbunătăţirilor Funciare şi Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare, a căror situaţie patrimonială nu este clarificată nici până în prezent. În fine, corupţia a făcut ravagii în sistem, fiind chiar reglementată legal, ceea ce este culmea tupeului. De pildă, Ordinul nr.182/2009, semnat de dl Sârbu, actualul ministru al Agriculturii, reglementează în capitolul III procedura de atestare a persoanelor fizice şi juridice în îmbunătăţiri funciare cu implicarea Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare, care este o regie autonomă, nicidecum o structură a administraţiei publice.

Prin urmare, întregul sistem de îmbunătăţiri funciare trebuie nu numai evaluat, ci şi redefinit şi curăţat de reguli şi mecanisme care alimentează corupţia şi delapidarea, pentru a împiedica distrugerea totală. În acest context, nu numai comisia pentru agricultură din Camera Deputaţilor, dar şi autorităţile statului, inclusiv parchetul, trebuie să facă anchete la Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare, pentru a vedea cum s-au tocat banii în ultimii zece ani.