Dincolo de discutiile aprinse si, pe alocuri, patimase, care au inconjurat discutiile legate de aceasta noua formula de taxare a firmelor, un lucru este absolut clar: doar o parte dintre cele peste 600.000 de firme se comporta, intr-adevar, dupa regulile proprii afacerilor. Aceasta afirmatie ar putea supara o gramada de lume, dar, cand o cincime dintre aceste companii nu incaseaza mai mult de 200 de euro pe luna, se naste o intrebare fireasca in legatura cu ratiunea lor de a exista, avand in vedere ca astfel de incasari abia acopera costurile de inmatriculare. Desigur, este mai mult decat arbitrar ca Ministerul Finantelor sa decida, de fapt, cam cat profit ar trebui sa produca un antreprenor mare sau mic, ce incasari ar trebui sa aiba si cati ani la rand are voie sa piarda bani. In principiu, de acum incolo, este suficient sa incerci sa mergi pe cont propriu, ca sa datorezi bani statului. Da, s-ar putea spune ca actualul regim va descuraja initiativa privata, lucru destul de putin dezirabil atunci cand numarul somerilor explodeaza si economia se afla intr o stare de boala. Impozitul forfetar este, de fapt, impropriu unei economii a secolului 21, dar, cu cifrele pe masa, se pare ca Romania are prea putine companii care sa fi trecut in secolul 21.
Este greu de explicat cum principalul generator de pierdere este industria imobiliara. Nu constructiile, ci tranzactiile imobiliare. Se alatura plutonului de perdanti serviciile si consultanta, adica acele domenii care, intr-o lume normala, genereaza unele dintre cele mai mari rate de profit. Adevarul adevarat este ca 2009 a prins mediul de afaceri intr-o faza neconsolidata, cu foarte multe companii infiintate in ultimii patru ani si prea putini antreprenori cu experienta sau expertiza necesara pentru a construi afaceri solide si profitabile.
La fel, antagonismul vesnic intre stat si privat a dat nastere unei frenezii a constructiei de companii al caror scop era evitarea fiscalitatii foarte mari pe munca salariata, la fel cum un sistem primitiv de administrare a veniturilor bugetare a creat o foarte prospera industrie de evitare a platilor catre buget. Dar toate aceste lucruri sunt proprii, oarecum, momentului in care se afla economia. Simpla instituire a unui impozit forfetar nu va rezolva, pe termen lung, mare lucru. Potentialul de incasari bugetare din aceasta masura este exact cel declarat de ministrul Gheorghe Pogea: vreo 80 milioane de euro pe an. Toata lumea va plati, de fapt, impozitul minim si, de aici, nu vine niciun potential de crestere. Alte piese ale mecanismului asteapta sa fie reglate: acces la finantare, sustinerea inteligenta a companiilor prin mecanisme de garantare si cogarantare, transparenta si, nu in ultimul rand, reformarea pietei muncii. Cu sapte angajati pentru fiecare companie, Romania pare un paradis antreprenorial. Dar nu este. Este doar o piata foarte fragmentata, cu companii fragile si lipsite de expertiza, cu oamenii si istoria necesare pentru a genera veniturile pe care le asteapta ministrul Finantelor. Greu de spus daca avem prea multe firme sau prea putini salariati.
