În interiorul Exxon Mobil s-au creat două tabere. Prima, din care fac parte familia Rockefeller şi 19 investitori instituţionali care manageriază active combinate în valoare de 740 de miliarde de dolari, este nemulţumită de inerţia conducerii şi de lipsa de preocupare pentru viitorul companiei, mai precis de lipsa de angajare şi de investiţii în sectorul energiilor alternative.

Aceşti acţionari mai cer ca cele două funcţii de preşedinte şi director general, ocupate în prezent de Rex Tillerson, să fie divizate. Ei speră ca atribuţiile lui să fie redistribuite directului general şi preşedintelui non-executiv al consiliului de administraţie.

Totodată, membrii primei tabere susţin că Exxon Mobil este prea concentrat asupra câştigurilor pe termen scurt, iar reticenţa de a investi în energie alternativă ar putea duce la o diminuare a profiturilor în timp. Mai ales având în vedere investiţiile în domeniu făcute de principalii competitori Chevron, British Petroleum şi Royal Dutch Shell.

De partea cealaltă se află grupul acţionarilor mulţumiţi de creşterea constantă a dividendelor. Şi au şi de ce. Exxon Mobil tocmai a afisat un profit record pentru primul trimestru al lui 2008,. Profitul net a crescut cu 17% pe an, la 10,89 miliarde de dolari,  în timp ce câştigurile pe acţiune s-au cifrat la 2 dolari, în creştere cu 25% faţă de perioada similară din 2007.

În plus, Exxon Mobil şi-a bătut propriul record de câştiguri şi pentru întregul an 2007, obţinând un profit net de peste 40 de miliarde dolari, cel mai mare realizat vreodată de o companie, pe fondul scumpirii accentuate a petrolului.

Conducerea companiei susţine că temerile primei tabere sunt neîntemeiate şi îşi argumentează poziţia prin raportul anual în care sunt subliniate eforturile pentru protecţia mediului. Ei au precizat chiar că vor investi 100 de milioane de dolari în tehnologii proprii de tratare a gazului.