FĂRĂ PRECEDENT: Un gram de seminţe de roşii costă mai mult decât un gram de aur

Cunoscute pe tot mapamondul, legumele româneşti se disting prin savoarea şi mireasma specifică, deosebită şi apreciată la superlativ de toată lumea. Motivul, ne spun specialiştii, este calitatea solului şi poziţionarea geografică pe care am moştenit- o şi unde, printr-o alchimie a naturii se combină cele 400 de substanţe care concură la exprimarea gustului şi a aromelor. Genetica, bat-o vina Ca şi în alte domenii, şi în agricultură tehnologiile au permis ca genetica să producă seminţe şi răsaduri care dau producţii mai mari, în detrimentul celor autohtone. În legumicultură lipsa banilor a făcut să ne alegem cu soiuri noi, dar care nu au făcut faţă condiţiilor de temperatură şi dăunătorilor existenţi. Din păcate, seminţele autohtone aproape că au dispărut, pentru că nu mai erau la modă, pricopsindu-ne cu soiuri şi hibrizi străini, care nu mai au acelaşi gust şi rezistenţă.   „În legumicultură este multă muncă fizică şi bani puţini. Noi lucrăm cu specii, de exemplu la salate sunt peste 50 de specii, la tomate sunt patru specii etc. Soiurile autohtone au dispărut, iar cele de import vin cu boli foarte greu de depistat. Nu că nu am şti să le depistăm, ci pentru că nu mai avem specialişti şi centre pentru recunoaşterea bolilor. O mică neatenţie poate afecta toată cultura. De exemplu, dacă nu ai tratat de mană roşiile şi vine o ploaie scurtă, cum sunt ploile de vară, pe caniculă, după care apare soarele, toată cultura este compromisă”, ne spune Costel Vânătoru, cercetător ştiinţific la Staţiunea de Cercetare pentru Legumicultură Buzău. De la el mai aflăm că, astăzi, nu există cultură fără boli şi dăunători.   mai multe, pe EVZ