Farsa postuma

Blestemati si marginalizati in timpul vietii din pricina obiceiurilor proaste, exceselor, violentelor si provocarilor lor, omagiati apoi de „ambasadori si primari“, se aleg cu busturi si placi comemorative precum cea pe care „guvernul francez (sau a fost cel englez?)“ a amplasat-o la numarul 8 pe Great College Street, in Camden Town, Londra, pe casuta extrem de modesta in care poetul beat, barbat in putere, si adolescentul insolent si genial „au locuit, au lucrat, s-au iubit“ cateva saptamani, bucurandu-se de o libertate pe care ulterior aveau s-o plateasca foarte scump.Din poezia lui Cernuda transpar: furia inghetata – tradusa in imprecatii moderate –, disperarea, dispretul si, ca o paranteza de soare in mijlocul furtunii, imagini delicate de compasiune fata de destinul acestui cuplu de provocatori pe care posteritatea – politicienii, demnitarii culturali, snobii si establishmentul in general – il recupereaza pentru patriotismul si orgoliul national, eludand astfel tot ceea ce in timpul vietii trezea scarba si ura, prin respingerea moralei, a religiei si a valorilor demult instaurate.Mi-a venit in minte aceasta poezie auzind ca guvernul argentinian isi propunea sa repatrieze ramasitele pamantesti ale lui Jorge Luis Borges din cimitirul Plainpalais din Geneva, unde se odihnesc – o piateta draguta si primitoare, care seamana cu orice numai cu un cimitir nu –, pentru a le aduce la Buenos Aires, in pretentiosul cimitir La Recoleta.

Citeste mai mult