Această neîncredere se traduce prin creşterea dobânzilor la niveluri nesustenabile la care se pot împrumuta două state dezvoltate din UE, Spania şi Italia, ceea ce ar necesita ajutoare (bailout) pe care restul continentului nu şi le-ar putea permite. În acest timp, rata şomajului din statele care compun zona euro a urcat la 11%, cel mai mare procentaj de la introducerea monedei unice în 1999.
Anunţul privind injecţia a 125 de miliarde de euro destinaţi sistemului bancar spaniol nu a fost de natură de a-i linişti pe investitori. Chiar şi câştigarea alegerilor din Grecia de o coaliţie a partidelor ce sunt favorabile păstrării monedei euro, şi a angajamentului căţarava continua returnarea împrumuturilor şi va evita falimentul nu au fost îndeajuns pentru calmarea pieţelor financiare.
Pentru depăşirea impasului în care se află Uniunea Europeană şi moneda euro se are în vedere o reformă amplă, cu următoarele elemente principale:
Uniunea bancară
Toate creditele neperformante ale băncilor ar putea fi eliminate prin injecţii de capital asigurat de toate statele din zona euro, eventualele pierderi fiind asumate de întregul grup. Aceasta pentru că multe dintre guvernele naţionale nu-şi vor putea permite să finanţeze ele singure aceste pierderi. De exemplu, în cazul Spaniei, suma de 125 de miliarde de euro destinată sprijinirii sectorului bancar va fi rambursată integral din resurse proprii.
Toate depozitele bancare din eurozonă trebuie să poată fi garantate în euro tot de către cele 17 state ce folosesc moneda unică, pentru a stopa transferul banilor din băncile din sudul Europei spre cele dinGermaniasau cum se petrece în prezent în Elveţia şi Danemarca.
Toate băncile europene trebuie puse sub o singură autoritate de reglementare şi supraveghere, ceea ce va asigura băncilor acces nedescriminatoriu la împrumuturi de urgenţă în caz de necesitate.
Uniunea fiscală
Cel mai nevralgic punct în acest proiect îl constituie emiterea de eurobonduri. Aceasta presupune ca o mare parte a datoriilor suverane să fie amestacate într-un amalgam – guvernele finanţând încrucişat datoriile altor state. O astfel de măsură ar întări moneda euro.
Modelul bugetului federal american ar putea fi copiat pentru acoperirea costurilor cu recesiunea. De exemplu un ajutor social minim pentru şomeri ar putea fi stabilit pentru întreaga zonă euro şi finanţat dintr-un impozit global pe venit egal pentru toate statele.
Pactul de creştere
BancaCentral Europeanăar fi mandatată să susţină atât creşterea locurilor de muncă, dar şi stabilitatea preţurilor, la fel cum acţionează Fed în SUA. Această propunere vine din partea preşedintelului francez, Francois Hollande.
Uniunea ar trebui să plătească pentru investiţii de anvergură în infrastructură, în special în Europa de Sud, după modelul investiţiilor făcute de Germania de Vest în fosta RDG după reunificarea din 1990. Proiectul include extinderea Băncii Europene de Investiţii pentru împrumuturi şi crearea de “obilgaţiuni comune” pentru finanţarea construcţiilor majore. de asemenea sunt cerute reforme structurale pe piaţa muncii şi eliminarea restricţiilor anticoncurenţiale.
Reechilibrarea
Banca Central Europeană şi guvernul german ar trebui să stimuleze creşterea rapidă a salariilor din economia germană timp de mai mulţi ani pentru a elimina importantul avans al competitivităţii din comerţul exterior în special cu statele din sudul european. Acest mecanism este pe punctul de a demara în curând.
La fel cum guvernul federal a finanţat statele americane cu probleme financiare, statelor din sudul Europei trebuie să le fie acordate fonduri (nu împrumuturi) din partea restului eurozonei, astfel încât acestea să-şi relanseze propriile economii până-şi recâştigă competitivitatea. Aceste transferuri financiare ar putea fi efectuate sub forma unor împrumuturi ce nu ar mai fi returnate la scadenţă, un soi de finanţare nerambursabilă.
Reformele structurale – în mod special flexibilizarea pieţei muncii – joacă de asemenea un rol esenţial în reducerea decalajelor dintre diferitele state ce compun zona euro. Astfel, salariile din sudul Europei nu vor creşte prea rapid, aşa cum s-a întâmplat în ultimul deceniu.
Uniunea politică
În scopul creării unei uniuni depline, bancare, fiscală şi monetară, guvernele vor trebui să cedeze puterea către o autoritate centrală (Comisia Europeană) care va gestiona şi va controla toate bugetele, în timp ce guvernele naţionale sunt obligate să-şi menţină cheltuielile în limitele impuse. Cel mai mult pentru aceste reforme politice insistăGermaniacare este principalul finanţator al UE. Berlinul insistă pentru crearea unei uniuni federale europene în care cheltuielile şi controlul lor să fie făcute de către un preşedinte ales direct al Comisiei Europene.
