Ferma de păsări din Crevedia, prima unitate din estul Europei, a ajuns la 50 de ani

A fost nevoie însă de multă răbdare şi putere de convingere din partea specialiştilor avicoli să-l facă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului comunist de la acea vreme, să aprobe funcţionarea unităţii. Înfiinţată în 1959, Avicola Crevedia nu a reuşit de la început să se impună ca un mare producător de carne de pasăre.

"În urmă cu 50 de ani nu erau decât câteva ferme care au fost populate cu păsări aduse din Franţa şi Canada. Pentru că pe atunci nu era personal cu experienţă în domeniu, la scurt timp au apărut bolile. Gheorghe ­Gheorghiu-Dej a dat ordin ca Avicola Crevedia să fie transformată în fabrică de confecţii. Practic, compania era cât pe ce să fie închisă chiar înainte de a produce", povesteşte ­Nicolae Lungu, cel mai longeviv salariat de la Avicola Crevedia.

Lucrează la Crevedia de 33 de ani. S-a angajat în anul 1976 cu un salariu de 1.800 de lei, imediat după ce a absolvit Facultatea de Zootehnie. Convins de specialiştii de pe atunci în sectorul avicol, Gheorghiu-Dej a acordat un termen pentru reabilitarea unităţii din Crevedia.

Astfel, producţia a început efectiv în anul 1962, fiind prima societate de creştere industrială a păsărilor nu numai din România, ci şi din Europa de Est. "Pe lângă faptul că asiguram carne de pui pentru români, începusem să şi exportăm în ţările arabe, precum şi în fosta URSS", a amintit Lungu.

Practic, apogeul de dezvoltare în perioada comunistă a fost atins în 1981 după fuziunea cu Avicola Buftea şi Avicola Mogoşoaia, caracterizată prin producţii-record din punct de vedere economic.

Tot în acest an şi Nicolae Lungu a fost promovat director tehnic, funcţie pe care o deţine şi în prezent, cu un salariu de aproximativ 5.185 de lei. La acea vreme, Avicola Crevedia deţinea ferme de reproducţie, ferme de pui de carne (broiler), o fermă de raţe cu incubaţie proprie, ferme de găini ouătoare şi staţie de sortare ouă, staţii de incubaţie şi un abator care ajungea în anul 1981 la o capacitate de procesare de 3.000 de păsări/oră.

În ultimii ani din perioada regimului comunist, puiul de Crevedia ajunsese o delicatesă, oamenii stând ore în şir la rând pentru a-l putea cumpăra. De altfel, în perioada respectivă s-a născut şi celebra zicala "slab ca puiul de Crevedia", pe atunci hrana şi viteza de creştere a puilor fiind cu mult diferite de cele din ziua de azi.

"Un pui ajungea la o greutate de circa 1 kg în 63 de zile, pe când, în prezent, un pui ajunge la 2,1 kg în 38 de zile, ca urmare a investiţiilor în producţie", a comparat Nicolae Lungu.

Imediat după revoluţie, când Avicola Crevedia părea că devenise profitabilă, a fost demarat procesul de privatizare, statul accesând credite în vederea modernizării, fapt care a adus compania în pragul falimentului. În anul 1999, producătorul a fost cumpărat de compania americană Tec, care a creat brandul de produse din carne de pui "Ferma Natural". În 2006, grupul libanez Agroli a cumpărat afacerea de la americani. În următorii ani, Agroli şi-a dezvoltat activitatea, pe lângă producţia de carne de pasăre, grupul mai produce acum ouă şi de nutreţuri combinate pentru păsări. În prezent, grupul include, pe lângă Avicola Crevedia, Jackmoris şi Avicola Tărtăşeşti. Pentru 2009, Agroli estimează o cifră de afaceri de 70 mil. euro, faţă de 50 mil. euro cât era raportat în 2007. Grupul are o reţea de şapte magazine în Bucureşti, urmând ca anul viitor să mai deschidă alte 13 unităţi. Potrivit reprezentanţilor companiei, grupul libanez se numără în Top 3 producători de carne de pasăre, cota de piaţă estimată pentru sfârşitul acestui an fiind de circa 11%. Piaţa internă a cărnii de pasăre se ridică la aproximativ un miliard de euro, principalii competitori fiind Transavia, Agricola Bacău, Agroli Group şi Agrisol. Consumul de carne de pasăre pe cap de locuitor este de circa 21 kg, fiind estimat un avans anul viitor. În lipsa subvenţiilor, preţul ar putea creşte însă, în primă fază, cu 20%, potrivit datelor din piaţă.