Filipinezii o plâng pe Corazon Aquino, prima femeie sef de stat din Asia

"Ar fi vrut să vă mulţumim fiecăruia dintre voi pentru rugăciunile voastre, pentru dragostea voastră şi sprijinul permanent", a declarat senatorul în faţa spitalului Makati din Manilla unde a fost spitalizată mama sa care timp de 16 luni a dus ultima dintre bătăliile sale, cea cu boala.

Familia a decis că funeraliile vor avea loc săptămâna viitoare în cadrul unei ceremonii private, deşi actuala preşedintă a Filipinelor, Gloria Arroyo, aflată în vizită oficială în Statele Unite, a propus o săptămână de doliu şi funeralii naţionale în semn de omagiu pentru precursoarea ei.

Corazon Aquino a fost prima femeie care a ajuns la conducerea unui stat din Asia, fiind propulasată pe scena politică filipineză după asasinarea soţului ei, liderul opoziţiei, Benigno Aquino, la 21 august 1983. Corazon Aquino, Cory cum îi spuneau filipinezii, i-a succedat la conducerea statului lui Ferdinand Marcos în 1986, reuşind să se menţină la putere până în 1992, în ciuda celor şase tentative de lovitură de stat înregistrate în timpul mandatului ei.

Ea rămâne în istoria secolului XX pentru meritul de a-l fi îndepărtat de la putere pe unul dintre cei mai corupţi dictatori din istorie, devenind astfel un simbol mondial al democraţiei. După mai bine de 20 de ani, poporul încă şi-o mai aminteşte pe micuţa doamnă în galben care l-a condus către victorie. Evenimentele tumultoase ale acelor săptămâni din 1986, când aproape un milion de oameni cu rozarii şi flori în mâini au oprit tancurile lui Marcos, au devenit o frumoasă poveste a unei revoluţii, ce a făcut înconjurul lumii. Când Marcos şi soţia lui Imelda au fugit din ţară, s-a creat un precedent pentru disidenţii de pretutindeni, din Africa de Sud până în America de Sud şi Pakistan. Corazon Aquino a fost văzută ca o Ioana d'Arc a zilelor noastre.

Născută la 25 ianuarie 1933 la Manilla, Corazon Cojuangco a fost educată la o şcoală religioasă şi a obţinut în Statele Unite, la Colegiul Mount Saint-Vincent din New York, o diplomă în matematică şi limba franceză. A revenit la Manilla în 1954 pentru a urma cursuri de drept. Este anul în care s-a căsătorit cu Benigno Aquino, moştenitor al unei familii renumite în Filipine, care cunoscuse gloria ca jurnalist în timpul războiului din Coreea.

Corazon a intrat în politică împotriva voinţei ei, la 21 august 1983, în ziua asasinării soţului ei, Benigno Ninoy Aquino, pe aeroportul din Manilla, în timp ce se întorcea, sfidând ameninţările cu moartea, dintr-un exil de trei ani în Statele Unite.

Înainte să intre în politică, Corazon Aquino, catolică practicantă, se ocupa de creşterea celor cinci copii ai săi, îi plăcea să se ocupe de bonsai şi de grădină şi le servea cafea şi prăjituri prietenilor politici ai soţului ei. Moştenitoare a unuia dintre cele mai puternice clanuri din Filipine - familia Cojuangco, de origine chineză, mari latifundiari şi producători de zahăr - Corazon Aquino a devenit şefa familiei în 1972, când Ferdinand Marcos a decretat legea marţială şi l-a trimis în închisoare pe principalul său rival, Benigno Aquino, pentru a-l împiedica să acceadă la o preşedinţie pentru care el, Marcos, nu mai avea dreptul constituţional de a mai candida. Cei opt ani de închisoare, apoi exilul care au urmat l-au schimbat radical pe Benigno, dar mai ales pe Corazon. A devenit intransigentă în ceea ce priveşte restabilirea instituţiilor democratice, fiind adepta legalităţii până la extreme, suferind că îşi vede ţara pradă asasinatelor inexplicabile, abuzurilor şi încălcărilor repetate ale drepturilor omului.

A preluat puterea la 25 februarie 1986, la capătul mai multor zile de revoltă populară, sprijinită de o parte a armatei, după o victorie electorală a lui Marcos obţinută prin fraude.

Preşedinţia sa a fost marcată de nu mai puţin de şase lovituri de stat militare ratate şi de tulburări politice. Ca preşedinte, Corazon Aquino a avut mai puţin succes şi nu a reuşit să schimbe sistemul politic bazat pe clanuri, dominat de o elită provenind din rândul marilor familii. Aflată permanent sub ameninţarea unei revolte armate, defavorizată de catastrofe naturale ce au slăbit economia ţării, Corazon nu şi-a pierdut însă credinţa şi ambiţia. "Nu am câştigat întotdeauna...Dar nu m-am dat niciodată în lături de la o luptă", declara ea în 1992, când i-a predat puterea succesorului ei, Fidel Ramos. A reuşit totuşi să supervizeze elaborarea unei noi Constituţii, care, între altele, limitează preşedintele la un singur mandat de şase ani.

Aquino a părut fragilă în ultimii ani, dar atunci când a considerat necesar s-a arătat bătăioasă. A scos în stradă jumătate de milion de oameni în anii '90 când succesorul ei Ramos flirta cu ideea de a încerca să-şi extindă mandatul. A fost implicată, de asemenea, în protestele care au pus capăt preşedinţiei lui Joseph Estrada în 2001 şi a sprijinit campania de a o destitui pe actuala şefă a statului, Gloria Macapagal Arroyo, după ce aceasta, cândva o aliată, a fost acuzată de corupţie şi fraudă electorală. "Astăzi filipinezii au pierdut o comoară naţională. (Corazon Aquino) a condus naţiunea către zile mai luminoase", a declarat sâmbătă Arroyo, aflată în Statele Unite.

La rândul său, preşedintele american Barack Obama a spus: "Curajul ei, determinarea şi supremaţia morală sunt o inspiraţie pentru noi toţi şi reprezintă tot ce are mai bun naţiunea filipineză".

Chiar şi Imelda Marcos, care s-a întors în Filipine după ce soţul ei a murit în exil, a spus despre moartea celei care l-a alungat de la putere pe fostul dictator: "Acum, când Cory este cu Dumnezeu, haideţi să fim uniţi şi să ne rugăm pentru ea şi pentru poporul filipinez".

Sâmbătă, pe măsură ce vestea morţii lui Corazon Aquino a început să circule, sute de oameni cu flori şi lumânări au început să se adune în faţa domiciliului ei. Mulţi au legat panglici galbene la maşini şi în copacii de lângă casă, în amintirea revoluţiei şi a curajului său.