"Mama a murit când eu aveam 5 ani. Îmi amintesc și acum că m-a marcat imaginea ei, în coșciug, ieșind din casă. Tata a plecat la război (...) Pe el nu aveam să-l mai revăd niciodată (...) Apoi, am fost despărțită de sora mea (...) De când viața ne despărțise trecuseră 60 de ani. 60 de ani în care noi, surorile ... nu ne-am văzut deloc (...) Când s-a format lotul pentru Olimpiada de Montreal, în 1976, m-am dus la Federația de Atletism. Eu voiam să mai particip și la această olimpiadă, săream bine la antrenamente. Când s-a format lotul mi s-a spus: cu 6.70 nu urci pe podium. Atunci m-am lăsat definitiv de sport. A fost o nedreptate care m-a durut. În anul acela, podiumul a fost prins cu 6.70. Probabil erau alte săritoare care trebuiau evidențiate. Dar nu-mi pare rău, pentru că în 1976 a venit pe lume primul meu copil" - Viorica Viscopoleanu, la Marile Întâlniri.
