Printre fotografii ale căror imagini vor fi expuse se numără Jim Marshall, Baron Wolman, Henry Diltz şi Lisa Law. Baron Wolman, care lucra pentru revista "Rolling Stone" la acel moment, a traversat pajiştile pentru a fotografia mulţimile de lângă scenă, oameni care făceau baie în râu şi hipioţi care dansau în mijlocul câmpului, imagini reunite în aproximativ 40 de role de film.
"Oriunde te întorceai erau oameni din ce în ce mai interesanţi şi posibilităţi de fotografii interesante. Eram atât de fascinat de oameni şi de situaţie, mai mult decât de muzică", povesteşte Baron Wolman, citată de "Los Angeles Times".
Henry Diltz a fost recrutat de promoterul Michael Lang, care l-a plătit cu 500 de dolari pentru a fi fotograful oficial al evenimentului. A făcut mii de fotografii ale artiştilor şi în spatele scenei. Când nu făcea fotografii lui Jimi Hendrix şi celorlalţi artişti, Diltz a observat pacea şi armonia mulţimii. "Mesajul tuturor era <Iată, suntem generaţia păcii şi dragostei. Se poate>. Dar nu era un peisaj frumos. Erau saci de dormit şi grămezi peste tot. Arăta ca o scenă de după război, deşi era vorba de o bătălie paşnică", a declarat Diltz.
O altă expoziţie, cu imagini surprinse de fotograful Burk Uzzle, este organizată la Laurence Miler Gallery din New York.
Una dintre fotografiile pe care Burk Uzzle a făcut-o, "capturând" dragostea şi pacea de la festival, cea a unui cuplu îmbrăţişat sub o pătură, pare cea mai trainică imagine a Woodstock-ului. La fel ca şi imaginea, cuplul format din Nick şi Bobbi Ercoline a rămas sudat la 40 de ani de la miticul eveniment.
Festivalul Woodstock este considerat un reper pentru istoria muzicii şi pentru mişcarea hippie. În 1969, la evenimentul găzduit în aer liber, între 15 şi 18 august, în Bethel, statul New York, au asistat aproximativ 400.000 de spectatori, care au asculat nume emblematice din rock şi folk - Jimi Hendrix, Creedence Clearwater Revival, Joe Cocker, Bob Dylan, Joan Baez, Janis Joplin, Jefferson Airplane, The Who, Melanie, Ten Years After şi mulţi alţii. În 1970, evenimentul a fost subiectul unui film documentar de trei ore, în care au fost surprinse atât momente muzicale din festival, cât şi reacţia entuziastă a publicului "subordonat" sloganului "Make love, not war" (Faceţi dragoste, nu război).
"Oriunde te întorceai erau oameni din ce în ce mai interesanţi şi posibilităţi de fotografii interesante. Eram atât de fascinat de oameni şi de situaţie, mai mult decât de muzică", povesteşte Baron Wolman, citată de "Los Angeles Times".
Henry Diltz a fost recrutat de promoterul Michael Lang, care l-a plătit cu 500 de dolari pentru a fi fotograful oficial al evenimentului. A făcut mii de fotografii ale artiştilor şi în spatele scenei. Când nu făcea fotografii lui Jimi Hendrix şi celorlalţi artişti, Diltz a observat pacea şi armonia mulţimii. "Mesajul tuturor era <Iată, suntem generaţia păcii şi dragostei. Se poate>. Dar nu era un peisaj frumos. Erau saci de dormit şi grămezi peste tot. Arăta ca o scenă de după război, deşi era vorba de o bătălie paşnică", a declarat Diltz.
O altă expoziţie, cu imagini surprinse de fotograful Burk Uzzle, este organizată la Laurence Miler Gallery din New York.
Una dintre fotografiile pe care Burk Uzzle a făcut-o, "capturând" dragostea şi pacea de la festival, cea a unui cuplu îmbrăţişat sub o pătură, pare cea mai trainică imagine a Woodstock-ului. La fel ca şi imaginea, cuplul format din Nick şi Bobbi Ercoline a rămas sudat la 40 de ani de la miticul eveniment.
Festivalul Woodstock este considerat un reper pentru istoria muzicii şi pentru mişcarea hippie. În 1969, la evenimentul găzduit în aer liber, între 15 şi 18 august, în Bethel, statul New York, au asistat aproximativ 400.000 de spectatori, care au asculat nume emblematice din rock şi folk - Jimi Hendrix, Creedence Clearwater Revival, Joe Cocker, Bob Dylan, Joan Baez, Janis Joplin, Jefferson Airplane, The Who, Melanie, Ten Years After şi mulţi alţii. În 1970, evenimentul a fost subiectul unui film documentar de trei ore, în care au fost surprinse atât momente muzicale din festival, cât şi reacţia entuziastă a publicului "subordonat" sloganului "Make love, not war" (Faceţi dragoste, nu război).
