Frână la Beijing

În economia chineză ies la iveală fisuri de rău augur ce pun în pericol redresarea globală, arată un raport dat publicităţii recent la Beijing, iar analiştii iau în calcul scenariul cel mai rău – intrarea economiei mondiale în vrie.

TEMPERATURA PROPICE. Preţurile caselor s‑au prăbuşit, fabricile produc pe stoc, neliniştile se înmulţesc – toate aceste semne arată că unul dintre principalele motoare economice ale lumii începe să se gripeze. După luni de rapoarte pesimiste şi avertismente lansate de experţi, China a dat publicităţii la începutul lunii ultimele cifre privind evoluţia ei economică, iar situaţia nu arată deloc bine. Cel mai impresionant vector al puterii economice chineze, producţia, a scăzut pentru prima dată în ultimele nouă luni, în timp ce exporturile şi puterea de cumpărare au stagnat, în contextul suferinţelor de pe pieţele externe.

Ultimele veşti economice pun şi mai multă presiune pe guvernul de la Beijing, care se pregăteşte să transfere puterea către o nouă garnitură de lideri, la congresul partidului din această toamnă. Iar în timp ce Statele Unite sunt prinse în zarva campaniei electorale, problemele fiscale ale Chinei sunt pe cale să împiedice eforturile de redresare economică ale Americii.

Ca să înţelegem de unde vine această dependenţă, să ne amintim de începuturile crizei financiare din 2008. Ca să evite dezastrul ce ameninţa să scufunde pieţele globale, guvernul de la Beijing a implementat un pachet de stimulente de aproximativ 586 mld. dolari. Banii au fost dirijaţi către guvernele locale, care le‑au direcţionat spre lucrări de infrastructură, transport, construcţii etc. În timp ce uriaşa injecţie de lichidităţi a înviorat economia chineză pe termen scurt, ea a alimentat în acelaşi timp un balon imobiliar şi alte efecte secundare ce pun acum în pericol perspectivele pe termen lung. Analiştii consideră că, odată cu încetinirea creşterii economice, pare puţin probabil ca noua conducere să repete scenariul cu stimulentele, alegând în schimb calea rectificărilor sistemice, pentru a atenua consecinţele nedorite.

Rămâne de văzut dacă China poate evita o aterizare bruscă. În prezent, economia ei s‑a împotmolit într‑un hăţiş de afecţiuni greu de vindecat. Iată, de pildă, oraşul Ordos, o metropolă vastă din provincia nordică Mongolia Interioară, garnisită cu blocuri noi de apartamente, drumuri şi malluri. Ce‑i lipseşte? Oamenii. Botezat „oraşul-fantomă", Ordos simbolizează goana după dezvoltare cu orice preţ, comună întregii ţări. Dar scăderea preţului caselor a transformat oraşul într‑o fosilă post‑Apocalipsă.

Guvernul central, disperat să încurajeze o redresare economică sustenabilă, are nevoie de renaşterea pieţei imobiliare. Lucru dificil de realizat fără să lansezi alt balon imobiliar. „Se străduiesc foarte tare să obţină acea temperatură medie, propice vieţii, dar ba e prea cald, ba e prea frig", afirmă Alistair Thornton, economist la IHS Global Insight în Beijing.

Şi sectorul bancar, de stat, începe să fie îngrădit de scurgerile de capital şi de datorii, în timp ce suferinţele zonei euro măresc îngrijorarea exportatorilor chinezi. Un pericol major pentru sectorul industrial, atât de expus la fluctuaţiile economiei globale.

La sfârşitul lui august, premierul Wen Jiabao a vizitat provincia Guang­dong, un mare centru industrial naţional, şi a făcut un apel general pentru atingerea ţintelor de export, chiar dacă cererea externă s‑a redus cel mai abrupt, din martie 2009 încoace. În context, Beijingul a redus la 7,5% ţinta de creştere a PIB.
„China nu va mai avea niciodată o creştere de două cifre", consideră de altfel economistul Thornton. „Se înţelege de la sine că o încetinire a celei de‑a doua economii a lumii se va transmite şi peste graniţele sale."