Dezvoltarea sistemelor bancare în ţările din Europa Centrală şi de Est, îndeosebi în economii ca cea a României, s-a făcut pe calea investiţiilor străine. Bănci din Zona euro au intrat pe aceste pieţe fie prin achiziţionarea unor entităţi existente, fie prin investiţii de la zero. Asta a asigurat o finanţarea bună pe traseul bănci mamă – subsidiare în anii de boom. În cazul Românei, linii generoase de credit în valută de la băncile mamă au făcut ca subsidiarele să se gândească mai puţin la atragerea de resurse în lei de pe piaţa internă şi au dezvolatat o piaţă dominată de creditele în euro, imediat după liberalizarea conturilor de capital. Atitudinea băncilor străine de pe piaţa locală a fost stimulată şi de dobânzile prohibitive practicate la lei timp de multă vreme.
Povară pe timp de criză
Tocmai dominaţia băncilor cu rădăcini în Zona euro reprezintă o vulnerabilitate foarte ridicată pentru ţări europene ca România, Bulgaria, Ungaria, Croaţia sau Macedonia şi într-o măsură mai mică în Cehia sau Polonia, spun cei de la Nomura, citaţi de FTalphaville.
În declaraţia comună a liderilor europeni de la ultmul summit pentru salvarea monedei unice se vorbeşte de recapitalizarea băncilor, astfel încât capitalurile de bază de nivel 1 (core tier 1) să stea peste pragul de 9%. Autoritatea Bancară Europeană promite că următoarele teste de stres vor fi mult mai dure şi vor lua în calcul riscul expunerii pe ţările PIIGS. Băncile ar avea nevoie de 136 miliarde euro, deşi unele estimări din piaţă merg până la 300-350 miliarde euro.
Aceşti bani trebuie strânşi de undeva. Băncile pot incorpora profiturile, care sunt însă din ce în ce mai mici sau lipsesc, pot emite obligaţiuni sau acţiuni pe pieţe - soluţii aproape imposibil de aplicat în acest moment –, acţionarii pot veni cu bani de acasă sau pot vinde din active, reducându-şi expunerea pe zone de interes mai mic.
Ultimele variante presupun un proces de dezîndatorare, de răscumpărare a datoriilor (deleveraging), şi potrivit bancherilor, sunt cele mai probabile. Asta înseamnă că băncile dau mai puţine credite şi vând din activele financiare aflate în bilanţuri, dacă găsesc cumpărător. Nomura estimează că patronii străini ar putea extrage 13 miliarde de euro din regiune.
Aproape toate băncile mari din Zona euro s-au extins şi în Europa Centrală şi de Est, precum şi în Balcani.
Cel puţin în cazul României, băncile străine au furnizat constant şi la cererea BNR bani subsidiarelor pentru a le ţine bine capitalizate, în condiţiile în care ţara a fost aproape de încetare de plăţi până la încheierea acordului cu FMI, însă recesiunea de doi ani a adus nivelul creditelor neperformante la o cotă îngrijorătoare. Asta a adus şi sistemul pe pierdere.
La sfârşitul lui 2010, potrivit statisticii BNR, băncile străine aveau active de 290,7 miliarde lei (67,8 miliarde euro la cursul de schimb de la sfârşitul anului) sau 86,1% din totalul activelor din sistemul bancar românesc. Austriecii aveau 32,1%, grecii aveau 16% din sistem, francezii 13,9% şi italienii 8,3%.
Fuga miliardelor. Controlul capitalurilor
Potrivit Nomura, potenţialul de reducere a expunerii pe România a băncilor cu capital străin variază între 0,9 şi 3,5 miliarde de euro sau 1,6% din PIB la un nivel mediu de 2,2 miliarde - ceva mai puţin decât deficitul pe care şi-l propune guvernul pentru anul viitor.
Subsidiarele finanţează deja băncile mamă, spun analiştii băncii japoneze. Băncile greceşti de la noi au folosit piaţa locală pentru a trimite finanţare mamelor. Cele 6 procente plătite aici erau mult mai ieftine decât dobânzile de două cifre practicate în Grecia.
Guvernatorul BNR spune că există suficientă lichididate în piaţa românească, dar că pe fondul neîncrederii şi zvonsiticii băncile nu se împrumută între ele. Aşa se explică faptul că sunt câteva bănci abonate la operaţiunile repo ale băncii centrale de unde iau câte câte 400 milioane de lei în fiecare luni. În viziunea BNR, lichiditatea oferită pieţei luni e în scop profilactic.
Băncile străine prezente în România nu ar avea posibilitatea să vândă titluri garantate cu active (asset-backed securities), ar fi dificil să vândă afacerea, asta şi pentru că nu există cumpărători, şi există riscul ca activele să se vândă la discount-uri foarte mari (fire sale).
Nomura estimează că autorităţile române ar fi printre cele puţine în stare să reimpună controlul conturilor de capital, adică să nu lase băncile să scoată banii, măsură considerată foarte vătămătoare pentru reputaţia ţării, dar mai bună decât să asiste la prăbuşirea sistemului financiar. Creşterea dobânzilor ar putea fi un alt răspuns al Băncii centrale.
În declaraţia comună de la ultimul summit european se specifică faptul că statele membre se asigură că procesul de deleveraging nu este excesiv, inclusiv la nivelul subsidiarelor. Analiştii japonezi cred că este nevoie de o întărire a promisiunilor şi că ar trebui un nou acord de tip Viena –acord care a funcţionat până în acest an şi care conţinea promisiunea fermă a băncilor străine că îşi vor menţine expunerea pe România.
În lipsa acestuia, ţările emergente ar putea chema din nou în ajutor UE/BM/FMI, în cazul României fiind probabil nevoie de activarea acordului de tip precautionary. Mai ales că statele emergente nici nu au spaţiu fiscal pentru a face faţă unor naţionalizări.
Ce zice BNR
Viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, spune că în acest moment nu se observă o ieşire de capital din România. Aceasta este posibil să se petreacă pe viitor şi este luată în considerare de BNR. Ce se observă acum, spune Popa, este o reducere a frecvenţei cu care băncile mamă reînnoiesc depozitele pe termen scurt. Cu alte cuvinte, băncile mamă reînnoiesc mai rar liniile de credit către subsidiare.
Oficialul mai spune şi că nu există niciun risc să se impună controlul capitalurilor.
Deşi în momentul de faţă nu se discută, Popa spune că BNR va vedea dacă este nevoie de un nou acord de tip Viena cu băncile comerciale.
În privinţa înstrăinării activelor băncilor greceşti din România, viceguvernatorul spune că acestea nu şi-ar înstrăina "găina cu ouă de aur ", referindu-se la profiturile mari făcute de subsidiare în anii de boom.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
