Probleme la rambursarea TVA? Gabriel Biriş: am soluţia!

“Interesant articol, în special prin prisma gradului de încărcare al inspectorilor din teritoriu. Problema rambursărilor de TVA este veche de când lumea (adică de prin '93 de când a fost introdusă TVA) şi probabil că dacă ceva nu se schimbă în mod radical, vom continua să vorbim încă câţiva zeci de ani despre ea. Ce este interesant că există o soluţie extrem de simplă care poate rezolvă problemă. Aşa se şi numeşte: măsurile simplificate.

După cum probabil ştiţi, astfel de măsuri există şi în prezent în anumite domenii sensibile (comerţ cu fier vechi) şi au existat la vânzările de imobile şi chiar şi la lucrări de construcţii.

Ce înseamnă "măsuri simplificate": dacă A cumpără de la B şi A are dreptul de a deduce, atunci B nu mai facturează TVA (măsurile simplificate se aplică doar când cumpărătorul are drept de deducere), scrie doar pe factură "măsuri simplificate".

Vedeţi, circuitul TVA este teoretic simplu: vânzătorul ia TVA de la cumpărător, îl dă la buget iar bugetul îl dă înapoi cumpărătorului (măsurile simplificate se aplică doar când cumpărătorul are drept de deducere). Cam ca şi circuitul apei în natură: plouă, apa se evaporă, se fac nori, plouă iarăşi.

Dealtfel, acum această măsură funcţionează la nivelul UE foarte bine, dar numai când în tranzacţie sunt implicate firme din două state diferite.
Haideţi să ne închipuim că astfel de măsuri s-ar aplică şi pentru trazacţiile (vânzări de produse, prestări de servicii) între firme româneşti şi să vedem care ar fi impactul.

În primul, ar dispărea aproape integral fraudă de TVA făcută de firmele fantomă. Ştiţi ce probleme sunt cu achiziţiile intracomunitare: firma fantomă (A) cumpără din UE (fără TVA - măsuri simplificate) şi vinde unei firme (B) româneşti (cu TVA), după care dispare. În mod evident statul este păgubit cu TVA-ul furat de firma A, pe care firmă B îl deduce. Mai nou, în carusel au fost introduse firme aflate în insolvenţă (cărora li se aplică măsuri simplificate). De când lumea, atunci când circulă bani se vor găsi unii să fure o parte din ei. În trecut erau haiduci, bandiţi, acum sunt evazionişti.

În al doilea rând, ar fi reduse extraordinar de mult costurile de administrare - nu va mai fi nevoie de o armată de inspectori care să controleze firmele care cer rambursare. Acest lucru ar avea şi un efect secundar deloc de neglijat: forţa de control va putea fi direcţionată în alte zone de control, ca de exemplu transfer pricing sau muncă la negru, ceea ce va aduce fonduri consistente la buget şi va reduce şi va ajuta şi la îmbunătăţirea mediului concurenţial (evaziunea afectează şi bugetul şi contribuabilii corecţi, care trebuie să facă facta concurenţei neloiale).

În al treilea rând, ar ajuta contribuabilii care se plâng că trebuie să plătească TVA pentru facturi ce nu au fost încasate. Din acest punct de vedere ar fi o excelentă măsură anticriză.

În al patrulea rând, ar ajuta investiţiile, pentru că nu va trebui ca investitorul să mai finanţeze şi TVA.

În mod evident, o astfel de măsură are şi un cost, iar acesta este dat de faptul că statul nu mai ţine baniii contribuabililor fără a plăti dobândă (pe perioada până la rambursare). Dar cât să fie acest cost? În mod sigur o fracţie din sumele piedute prin diverse scheme de fraudare.

TVA va fi plătit doar de consumatorul final, aşa cum este şi normal. Retailerii vor colecta TVA de la consumatorul final şi îl vor da la stat.

Iarăşi în mod evident există riscul ca unii dintre ei să fure TVA. Avantajul însă este că aceştia vor fi în general retaileri, iar retailerii nu sunt firme de apartament, pot fi uşor controlaţi.

Păcat că nu se vorbeşte mai mult despre această soluţie şi că aplicarea ei nu este analizată în mod serios. În 2001 când am propus soluţia rambursării fără control anticipat - puţini au crezut că va funcţiona. De câţiva ani, cel puţin pentru marii contribuabili exportatori merge ca pe roate. De ce nu ar merge şi măsurile simplificate?