Cum anume? Simplu, prea simplu și prea dureros: instabilitatea politică și lipsa de credibilitate a țării lovesc în moneda națională, care se depreciază. Azi scoateți mai mulți lei din buzunar pentru un euro sau pentru un dolar american decât trebuia să o faceți săptămâna trecută. Crește astfel valoarea în lei a ratelor la bancă, se scumpesc în lei serviciile evaluate în moneda unică. Dar politicienilor nu le pasă. Sunt prea ocupați să‑și asigure propria chiverniseală ca să mai fie atenți la chiverniseala națiunii. Iar ceea ce ar putea fi rostul chiverniselii naționale – producția agricolă, eforturile antreprenorilor și deopotrivă ale angajaților din economie, alocarea de fonduri europene – este acoperit acum de un munte de mizerii românești: scandalul premierului plagiator, scandalul fostului premier infractor, scandalul deplasării la Consiliul European, scandalul președintelui suspendat, scandalul judecătorilor amenințați, scandalul parlamentarilor frustrați, scandalul „militanților“ pro sau anti orice.
Economia trage semnalul de alarmă pe care politicienii se încăpățânează să‑l audă: agricultura va pierde anul acesta mai bine de jumătate de miliard de euro, șomajul atinge nivelul maxim din ultimii 7 ani, rezervele valutare ale BNR‑ului sunt în continuă scădere, în câteva județe ale țării copiii sunt loviți de epidemie de meningită virală, în alte județe (prea multe la număr) bolnavii de cancer își cer în stradă dreptul la tratament, în timp ce noua lege a sănătății abia de este pusă în discuție publică. Dinspre palate – al Parlamentului, al Guvernului sau al Președinției – auzim doar ecourile unui război politic fără sfârșit. Nu știm cine o să câștige până la urmă pe frontul politic, președintele sau premierul, dar știm sigur cine o să piardă: românii de rând care plătesc scump indecizia politică în gestionarea unei crize care pare, cel puțin pentru noi, fără sfârșit.
Astfel, în contextul mișcărilor de pe plan politic, cursul băncii centrale a ajuns să sară de 4 lei și 50 de bani. Cum sute de mii de români au de plătit lunar rate în euro, scăderea leului îi afectează direct. Mai ales în condițiile în care unele bănci și majoritatea caselor de schimb vând deja un euro pe la pragul de 4,60 lei. Să luăm de exemplu un om care are o rată de 200 de euro și căruia deprecierea monedei naționale îi aduce un plus la plată de circa 6 lei în fiecare lună. Colegii mei de la The Money Channel au calculat și vă arată că, deși nu pare mult, dacă ținem cont că euro era în jur de 4,3 lei la începutul anului, rata de 200 de euro la bancă a sporit deja cu 32 de lei față de 2011. Practic, într‑un an, pierderea din curs se apropie de 400 de lei. Aceeași situație se regăsește și în cazul chiriilor de 200–300 de euro pe lună, unde deprecierea leului aduce un plus la plată de 6–12 lei pe lună. Scăderea leului ne‑a majorat costul lunar și al facturilor de telefonie mobilă. Nu în ultimul rând, trei sferturi din importurile României provin din Uniunea Europeană și sunt plătite, bineînțeles, în euro. Or, acest lucru înseamnă că un importator trebuie să dea mai mulți bani pe marfa adusă, și rezultă că și aceste bunuri ar putea fi scumpite în viitor.
Dar săptămâna trecută zornăitul nervos al leilor care nu mai fac față monedei europene nu a mai fost îndeajuns de auzit de noi toți. Din păcate, țipetele isterice ale politicienilor au poluat – încă o dată – viața românilor. Am asistat la cvasiparadoxuri posibile numai în România: omul despre care presa a scris pamflet după pamflet că este campion al chiulului parlamentar ajunge să conducă Senatul României. Presa străină scrie cu ironie despre premierul român că s‑ar numi: „Paste. Copy Paste“. TVR – teoretic, un vehicul de informare națională corectă și echidistantă – intră pe mâinile unui fost șef de serviciu secret, despre care alte pamflete au menționat că a fost un nefericit „șef al dezinformării“. Avocatul Poporului este revocat, Vasile Blaga este revocat, Roberta Anastase este și ea revocată, căzând ironic victima numărării voturilor în Parlament. De data asta, voturile nu au mai „ascultat‑o“. Voci isterice reclamă o lovitură de stat instrumentată de USL sau chiar de Parlament (?!), iar altele la fel de „bolnave“ susțin că se repară de fapt derapaje dictatoriale produse sub regimul Băsescu – PDL. Între cele două tabere stau, nevinovați, românii. Privesc la stânga, la dreapta și se miră: cine le va da lor locuri de muncă, cine le va plăti lor pensiile, cine le va ocroti sănătatea, cine îi va conduce spre bunăstare materială și spirituală? Cine le va face lor zile speciale? Prea multe întrebări care rămân de prea mult timp fără răspuns. Gâlceava lor e clar paguba noastră.
