Gazul și necazul – ocolirea României prin operaționalizarea ”TurkStream” și ”NordStream 2”

Dependența Uniunii Europene de gazul rusesc va crește și în 2020, în condițiile în care conductele ”Turkstream” și ”Nordstream 2” – ambele având puncte de plecare operațională prin compania de stat a Federației Ruse, ”Gazprom”, și un sprijin strategic din partea Turciei și Germaniei – vor asigura aproape jumătate din necesarul de consum de gaze naturale al Europei.   Perdanții europeni, în această afacere mai puțin poluantă, dar cu atât mai penetrantă, sunt cei pe la care nu mai au cum să treacă cele două conducte, de la care nu vor mai putea percepe taxe de tranzit, decât cel mult prin interpuși.   Este cazul României care, alături de Polonia, statele baltice și Slovacia, vor avea de suferit. Rezultatul? Prețuri din ce în ce mai mari la metrul cub de gaze naturale, de la ruși.   Dubla conductă pe sub Marea Neagră conectează și Europa, și Orientul Mijlociu, la resursele rusești.   Pasul energetic și strategic înainte al Federației Ruse, care a finalizat construcția dublei conducte dintre stația de compresare din Krasnodar, până la nord-vest de Istanbul, la punctul de preluare turc de la Kikoy, rămâne o operațiune-blitz, asemănătoare anexării Crimeei, și s-a desfășurat sub neputința ochilor europeni și americani.   În doar trei ani – între luna mai 2017, și luna ianuarie 2020 – cei peste 230 de km de conducte traversați sub ape rusești, completați de cei 700 de km submersibili traversați sub ape turcești – au asigurat două obiective strategice care strâng chingile energetice ale Europei, ca niciodată în istoria occidentală. Practic, cele două conducte submarine s-au înțepat, una în conducta ”Luleburgaz” – care alimentează Turcia -, și cealaltă în rețeaua de conducte ”Trans-Balcanic”, care se întind pe sub spre întreaga Europă Centrală și de Sud.   Articolul integral pe ASOCIAȚIA ENERGIA INTELIGENTĂ