Contrar reprezentanţilor Ministerului Economiei şi Finanţelor, preşedintele ANRE spune că România şi-a asumat în faţa UE  încă din 2001 alinierea preţurilor la gaze. "În privinţa preţului gazelor naturale din producţia internă, în tratatul de aderare a României la UE nu este inclus niciun angajament pentru alinierea acestuia la preţul gazelor din import", arăta MEF printr-un comunicat la sfârşitul lunii ianuarie.

Conform declaraţiilor lui Gergely Olazs, România trebuia, începând cu 2001, să mărească anual preţul gazelor din producţia internă cu 25 de dolari ca să ajungă la un nivel comparabil cu cele din UE. Astfel, până în 2007, ţara noastră trebuia să ajungă la o mărire cu 140 de dolari a preţului ce nu s-a realizat din cauza fluctuaţiilor mari de pe pieţele internaţionale.

"Dacă piaţa ar fi fost lăsată liberă, fără intervenţiile ANRE, creşterea ar fi fost bruscă, de 70%, şi de nesuportat pentru populaţia din România", a declarat preşedintele ANRE în cadrul audierilor.

Pentru anul 2008 creşterea a fost stabilită la 10 dolari, mai precis cei 8,5%, procent stabilit de ANRE la sfârşitul lui ianuarie. Cel mai mare impact al preţului îl are cererea distribuitorilor care au obţinut o creştere de 5% din cei 8,5%. Potrivit preşedintelui ANRE, România trebuie să alinieze preţul gazelor din ţară la cel din import până în 2010. În momentul de faţă preţul gazelor din producţia internă e 200 de dolari pe mia de metrii cubi, în timp ce gazul din import e 370 dolari.

Practic, în doi ani, România ar trebui să realizeze un decalaj de 170 de dolari între preţul din piaţa internă şi cel din import, dacă fluctuaţiile de pe piaţa internaţională nu vor fi foarte mari. Cererea UE vine din raţiuni pur concurenţiale - România nu poate producegaze la un preţ mai mic decât al celorlalte companii din uniune.