Ghid de folosire a Planului Paulson: principalele întrebări şi răspunsuri

Într-adevar, prima întrebare care se pune în acest moment este cum vor fi cheltuiţi banii. Planul Paulson îi dă Trezoreriei autoritatea să cumpere active toxice de până la 700 de miliarde dolari. Aceste active nocive pot fi acţiuni a căror valoare se bazează pe credite ipotecare şi care nu mai pot fi vândute pentru că nimeni de pe piaţa liberă nu le vrea.

Ideea este că Trezoreria să le cumpere pentru a curăţa bilanţul contabil al marilor bănci sau măcar de a le da o garanţie guvernamentală. Dacă acest lucru se întâmplă, băncile vor putea face rost mai uşor de bani pentru a funcţiona. O altă întrebare importantă este: cum va decide Trezoreria ce acţiuni cumpara ? Răspunsul este că nu ea va decide. În schimb va angaja o echipa de consultanţi şi manageri care vor ajuta guvernul şi la evaluarea activelor cu probleme, un lucru dificil în acest moment.

Ce va face apoi Trezoreria cu acţiunile ? Va încerca să le vândă mai târziu pe profit. Iar dacă din această afacere iese în pierdere, în 2013 preşedintele va trebui să vina în faţa Congresului cu un raport. Până aici, toate bune, dar cum va fi supravegheata cheltuirea celor 700 de miliarde ? Secretarul Trezoreriei va trebui sa trimita periodic un raport catre Congresul american care va include toate tranzactiile si partile implicate. Contribuabilii americani au acum dreptul sa intrebe si cat de mult va costa in final aceasta afacere ? Comisia de Buget a Congresului crede ca factura finala va fi mai mica de 700 de miliarde pentru că guvernul ar putea recupera o parte din pierdere din revanzarea activelor.

Important de precizat este şi cum intră băncile în acest joc ? În momentul în care se hotărăsc că vor, ele vor trebui sa puna actiunile toxice la dispozitia guvernului si executivii acestor firme vor fi supusi unor restrictii in privinta pachetului de compensatii. Nu este o situatie onoranta iar aceste banci vor fi fi percepute ca fiind slabe, dar este o alternativa preferabila unui faliment.

Potrivit analiştilor citaţi de Forbes, băncile ar putea spune că se descurca şi fara Planul Paulson, sau ar putea încerca marea... suma cu degetul, pentru a vedea ce se intampla. Este relevanta declaraţia lui James Dimon, CEO-ul JPMorgan, citat de Forbes. El spune ca desi sprijina planul, nu este tentat sa beneficieze de el, dar s-ar putea razgandi. Cum vom sti insa daca planul a functionat ? Evident, daca el nu a functionat vom afla pe pielea noastra mai devreme sau mai tarziu.

Şi totusi, daca finantele globale nu se prabusesc putem vedea in ce masura isi revin, urmarind dobanda interbancara oferita pe piata Londoneza. LIBOR se afla in aceasta perioada la un nivel record de aproximativ 5 procente. Cand va incepe sa scada, va insemna ca pietele de credit functionaza mai bine. Andrea, inapoi la tine.