Cu fiecare Vanghelie, Morega sau Orban care se inscrie in cursa, apar tot mai multe reactii, al caror numitor comun este greata. Greata aceea, usor nobila, care ajuta la delimitarea celui care o afiseaza de mizeriile zilnice. Care ajuta la legitimare, dupa regula “sa nu ziceti ca nu v-am spus”. In functie de personajul despre care se scrie, accentele sunt fie patetice, fie peiorative, fie chiar usor rasiste. Ne e teama ca vom avea in fruntea administratiilor locale aceleasi vechi personaje sau caractere clonate dupa ele. Avem, asa, un sentiment ca iar ni se vor cheltui impozitele aiurea, ca nu se vor gasi solutii pentru traficul din orase, iar pomenile electorale vor intra in randul obiceiurilor traditionale, alaturi de dansul calusarilor. De aceea, apar tot felul de apeluri la luciditate si mobilizare. Sunt identificati, din nou, “raii”, pentru ca astfel sa ne prindem care sunt cei buni. Se da cu barda in Romania lui Vanghelie/Morega/Orban, cu aerul ca acei asemenea lor ar fi vestitorii apocalipsei. Niciodata nu se spune cine ar fi de preferat (modelul presei americane nu pare sa fie prea bine vazut in Romania).
Nu vreau sa fiu gresit inteles. Cele mai multe dintre avertismente sunt justificate. Personajele vizate au, de cele mai multe ori, cocoasa. Una urata si foarte vizibila. Stim pe pielea si pe banii nostri care le este performanta. Cred insa ca este gresita premisa de la care pleaca aceste apeluri. Aceea ca exista o patura a populatiei compusa din baieti fini, posesori de laptopuri, conversatie stralucita si joburi la corporatii, carora le revine, prin prezenta la vot, sarcina de a salva onoarea poporului. Un popor spalat pe creier cu stirile de la ora 5, consumator de telenovele si degraba alegator de Vanghelie. Nu cred ca exista o misiune mesianica a clasei mijlocii. Sunt convins insa ca, daca Marian Vanghelie va ajunge vreodata primar al Bucurestilor, asta se va intampla pentru ca a reusit sa preia cumva agenda publicului. Sa se identifice cu ea, chiar daca solutiile sunt false si discursul agramat. Pentru ca asta e menirea politicenilor: sa preia agenda publica. Iar in cazul in care candidatii “baietilor buni” nu vor reusi, responsabilitatea le apartine in intregime. Lor, si nu celor care voteaza.
