„Dacă va eşua moneda euro, atunci va eşua şi Europa," a afirmat Angela Merkel anul trecut, în octombrie, într-o declaraţie guvernamentală. Această declaraţie a devenit un fel de laitmotiv al politicii guvernului federal şi sloganul de bază pentru politica de austeritate promovată de executivul de la Berlin.
Între timp, reţeta Angelei Merkel propusă pentru combaterea crizei şi pledoaria pentru salvarea Greciei are tot mai puţini susţinători. Cel mai vizibil a devenit asta după victoria lui François Hollande, noul preşedinte al Franţei.
Diferendele existente la nivel european în ceea ce priveşte soluţiile de ieşire din criză ar putea degenara mîine la Bruxelles într-o veritabilă ceartă, crede revista germană „Der Spiegel" într-o analiză a situaţiei precare în care se află Uniunea Europeană, scrie RFI Romania.
Franţa, Italia cît şi mulţi experţi din domeniul finanţelor susţin introducerea aşa numitelor eurobonduri (adică obligaţiuni comune), considerîndu-le singurul antidot pentru combaterea crizei şi stabilitatea monetară. Angela Merkel se opune, considerînd că o creştere economică reală nu poate fi realizată prin noi datorii finanţate de către stat sau de către Banca Centrală Europeană.
Susţinînd linia intransigentă a cancelarei, vicepreşedintele grupului parlamentar creştin-democrat, Michael Meister, a sugerat Franţei şi Italiei să emită singure eurobonduri dacă ele consideră asta drept o soluţie pentru ieşirea din criză şi pentru administrarea problemelor ivite.
Într-un interviu acordat ziarului „Rheinische Post", el a precizat că Germania respinge această soluţie pentru că „facilitează socializarea datoriilor", reducînd investiţiile în ţările afectate.
Expertul pentru probleme financiare, liberalul Otto Fricke merge şi mai departe, afirmînd că eurobondurile sunt incompatibile cu prevederile constituţiei germane. Introducerea de euro-bonduri, a declarat Fricke, ar însemna ca Germania să garanteze pentru datoriile făcute de unele state europene.
Totodată, asta ar însemna şi o creştere a dobînzilor care ar trebui plătite din bugetul federal. Soluţia propusă de Franţa şi susţinută de Italia, crede Fricke în „Der Spiegel", înseamnă cheltuieli suplimentare, cifrate la circa 15 miliarde de euro pe an. Pe de altă parte, statele afectate de criză ar încetini ritmul reformelor în vederea consolidării bugetare.
Peter Bofinger, membru al comisiei de experţi care analizează situaţia economică generală, este de altă părere. Într-un interviu acordat astăzi postului naţional de radio „Deutschlandfunk", Bofinger susţine că prăbuşirea economică a Greciei este rezultatul cursului de austeritate promovat pînă acum la nivel european.
Pentru a evita situaţii similare în alte state e nevoie de „impulsuri de creştere". În acest context, el crede că introducerea de eurobonduri este compatibilă şi cu disciplina bugetară pe care mizează guvernul federal. Cursul de austeritate a afectat pînă şi democraţia, precum se poate vedea în urma scrutinului din Grecia.
Chiar şi Angela Merkel a semnalat că nu consideră consolidarea şi creşterea economică drept formule care se contrazic. Doar asupra modalităţilor de armonizare există păreri diferite.
Profesorul de economie de la Universitatea Tehnică din Berlin, Markus C. Kerber, în schimb, are o părere radicală, cerînd eliminarea Greciei din zona euro. Într-un interviu difuzat de „Deutschlandradio Kultur", Kerber a arătat că Grecia a primit în ultimii ani din partea Uniunii Europene peste 100 de miliarde de euro. Aceşti bani s-au topit. „Grecia este o ţară fără stat," a spus Kerber.
De aceea Grecia trebuie să devină „un stat care impune reguli. Un stat nu poate fi construit cu ajutorul unor programe care stimulează conjunctura, ci doar prin schimbarea totală a unei generaţii care reprezintă actuala clasa politică".
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
